Punctul pe Y / marşi 01 iulie 2003 Nr: 982

Arestul preventiv

Ne ies greu din minte si din obisnuinta reflexele capatate in cei 50 de ani de comunism. Unul dintre acestea este starea de arest. Odata arestata, soarta unei persoane era practic pecetluita. Indiferent de fapta comisa sau prezumata. Arestul era inceputul drumului fara intoarcere spre puscarie. Tot ceea ce urma reprezenta simple formalitati. Nu vreau sa spun nici ca justitia comunista era in totalitate abuziva, dar nici ca instrmentarea cazurilor era fara cusur. De regula, arestul constituie momentul crucial al unei anchete, cel care zdrobea, practic, rezistenta oricarui invinuit. De aceea si stabilirea adevarului era pe atunci mai usoara: victima stia ca nu are nici o sansa si, de regula, abandona lupta. Intr-o societate democratica prezumtia de nevinovatie prevaleaza in fata celei de vinovatie. Principiul fundamental al dreptului democratic este ca mai degraba scapa cei vinovati decat un nevinovat sa fie condamnat pe nedrept. In comunism era exact invers. Sa revenim insa la arest. Desi refuzam sa acceptam valabilitatea metodelor comuniste, ne vine greu sa acceptam ideea ca o persoana, odata ce s-a facut vinovata de o culpa, mai este in libertate. Reflexul este sa o stim dupa gratii. Dar, din perspectiva moderna, europeana, dupa gratii trebuie sa se afle cei violenti, periculosi, sau cei in stare sa influenteze mersul anchetei. Or, aceasta din urma este chichita de care se agata toti procurorii - intre care domneste inca ideea ca primul lor rost pe lume este sa aresteze, si abia apoi sa ancheteze. Pe multi i-a socat eliberarea judecatoarei Ciuca, arestata in urma unui flagrant destul de clar. Dar, inclin sa cred, ca din momentul eliberarii, ea nu mai avea cum sa influenteze ancheta, si ca mentinerea ei in arest nu-si mai avea rostul (in afara de acela de a demonstra opiniei publice ca judecatorii corupti merita sa se afle printre cei pe care-i trimit dupa gratii). Sunt sigur ca si o eventuala eliberare - pana la proces - a Ioanei Maria Vlas va scandaliza lumea. Desi asta nu va influenta cu nimic conditia sa de viitoare puscariasa. Ba, cred ca pentru noi, cei iesiti din totalitarism, este un exercitiu necesar sa intelegem ca, atunci cand am gresit, trebuie sa platim, fara ca pentru aceasta sa fie nevoie sa se foloseasca forta sau arestul preventiv.