Punctul pe Y / joi 20 februarie 2003 Nr: 869

Dezlegarea de glie a candidatilor

Pana marti - zi, cum se stie, cu cate trei ceasuri rele - candidatii la integrarea in Uniunea Europeana apareau ca o cuminte turma de mioare pe care bacii-comisari o mana, cu grija, spre saivanul comunitar. O turma, insa, neasigurata, pandita de fel de fel de primejdii dinspre palcurile de padure populate cu fel de fel de jivine. Si iata ca atunci cand drumul parea mai scurt, iar turma mai muta, se produce ireparabilul: mioarele se strang intr-o valcea numita Vilnius si semneaza o scrisoare de simpatie catre dl Vanator, in care-l asigura de sprijinul lor neconditionat in lupta sa cu dl Lup. Ireparabil, spun, pentru ca domnii Baci Europeni (nu toti, unii dintre ei, cel nemtean si cel franc) aveau ei o intelegere cu dl Lup cu care invarteau niste afaceri (ii mai ducea cate-o oaie moarta din cauze naturale si primeau in schimb ceva vreascuri de pus pe foc). Afland marsavia, domnii baci s-au facut foc si para si au luat la reflec mioarele, in special pe cele doua negre, din coada turmei, acuzandu-le ca au pierdut sansa sa taca, preferand sa behaie imprudent si ca acest lucru le-ar putea fi fatal, amanand intrarea in saivan. Lasand fabula la o parte, sa notam cateva lucruri legate de summit-ul buclucas de luni de la Bruxelles. Unu: a fost cel mai tensionat din istoria comunitatii si a marcat conflictul de interese dintre unii membrii importanti si ceilalti. Doi: a pus in evidenta lipsa de comunicare si de consultare dintre membri si candidati, ceea ce a si permis initiativa acestora din urma de a-si manifesta public adeziunea fata de americani. Trei: a fost prima data cand tari candidate au fost atacate si amenintate ca nu vor mai fi primite in Uniune. Patru: a fost si prima data cand tarile candidate au protestat impotriva acestui tratament si nu au acceptat acuzele. Aici trebuie remarcat curajul liderilor romani de a da replica presedintelui francez, in termeni, poate la fel de categorici, si de a respinge practica incriminarii si a drepturilor speciale. Poate pentru prima data in ultimul deceniu, liderii nostri politici nu se mai fac pres in fata marimilor lumii si isi spun cu tarie punctele de vedere. Cat de riscanta este o asemenea comportare? Cred ca in nici un fel. Abia asa ne putem castiga dreptul la demnitate - drept fundamental pentru o natiune care doreste sa intre in randul celor egali.