Punctul pe Y / joi 06 februarie 2003 Nr: 857

Sfarsitul 'agamaniei' parlamentare?

De o buna bucata de vreme - de prin '94, daca nu ma insel - calitatea de membru in Consiliile de Administratie sau in Adunarea Generala a Actionarilor a societatilor comerciale cu capital de stat sau chiar private este o afacere rentabila pentru guvernanti. In felul acesta, cei aflati la putere isi rasplatesc fidelii pentru unele servicii sau completeaza veniturile altora, carora functiile detinute in administratie nu le ofera remuneratia cuvenita rangului lor. S-a dat si se mai da inca o veritabila batalie pentru ocuparea acestor posturi-sinecura, al carui unic rol este de a veghea ca leafa directorului general sau a presedintelui sa fie suficient de mare pentru ca procentul de 20 la suta pe care-l primesc membrii AGA sau C.A. sa fie destul de consistent. Este un mecanism subteran prin care se scurg importante fonduri pe care bugetul nu le poate folosi pentru nevoile numeroase si urgente pe care le are. Este, totodata, modalitatea prin care regiile si societatile a caror functionare este defectuoasa obtin imunitatea necesara, pentru ca n-am auzit inca, pana acum, ca vreun membru CA sau AGA sa se fi revoltat pentru faptul ca intre pierderile societatii si veniturile angajatilor sai este o contradictie flagranta. O veritabila lege a tacerii functioneaza, constant, fara ca cineva sa fi reusit sa o inlature. Incearca, inca odata, presedintele Iliescu. A mai semnalat acest lucru prin '96, atentionand si asupra pericolelor care decurg din aceasta situatie in perspectiva viitorului scrutin electoral. Atunci, parlamentul pur si simplu l-a sfidat. Astazi, situatia este oarecum diferita. Acum chiar presedintele partidului, Adrian Nastase a ajuns la concluzia ca cel putin parlamentarii n-ar mai trebui sa beneficieze de un astfel de avantaj prin care intra intr-un veritabil conflict de interese. S-ar putea ca de aceasta data demersul prezidential sa aibe mai mult succes si ca, de voie, de nevoie, alesii sa aleaga varianta retragerii lor. Legea in cauza, pe care a propus-o premierul, va fi insa departe de a reusi sa rezolve problema. Pentru ca adevarata problema nu tine de faptul ca x sau y, parlamentari (intamplator) fac parte dintr-un CA sau AGA. Ci ca aceste institutii, in forma lor actuala, reprezinta niste pietre de moara agatate de picioarele si asa slabanoage ale unor institutii scapate de sub control.