N-am de gand sa ma erijez in aparator al lui Nicolae Vacaroiu - are cine sa o faca in numele sau, si poate sa o faca singur, la uma urmelor - dar nu cred ca faptul ca s-a dus la tribunal, ca orice cetatean, pentru a-si sustine cauza intr-un proces pe care l-a intentat unui coleg de breasla (gazetareasca - n.n.) este cel mai bun prilej de a-l persifla si de a-l lua peste picior. Ba din contra. Cred ca, procedand astfel, presedintele Senatului a vrut sa demonstreze ca nu se considera mai presus de lege. Intre atatea VIP-uri care nu catadixesc sa raspunda la somatiile legale ale justitiei, nerespectand reguli elementare si trimitandu-si la inaintare armate de juristi cu tupeu, prezenta d-lui Vacaroiu in sala de judecata unde a asteptat cu rabdare sa-i vina randul pentru a fi audiat, nesolicitand un tratament special, ca pentru cel de-al doilea om in stat, este un act de bun simt. Cred, deasemenea, ca bunul simt este caracteristica principala a actiunii publice a celui care a fost prim-ministru intr-una dintre cele mai dificile etape ale tranzitiei. Sigur, este discutabila, din punct de vedere etic, renuntarea cu intarziere la functia pe care o detinea in banca lui Vantu, dupa ce devenise presedinte al Senatului. Faptul insa, ca a lucrat in acest domeniu, nu poate fi, in sine o culpa. Si nici macar ca a lucrat cu Vantu dinainte ca aceasta sa devina 'oaia neagra' care a fost. Dl Vacaroiu a avut si are un mare handicap: negasirea unui tip normal de dialog cu mass media. Aceasta defectiune s-a produs in perioada mandatului sau de prim-ministru, cand preocuparea staff-ului sau pentru imagine a fost nula. As spune, chiar, ca a fost livrat pe tava publicatiilor avide de scandal care l-au transformat, pe baza doar de impresii, intr-un personaj strain cu totul de esenta sa. Pentru ca dl Vacaroiu este, in primul rand, un om serios si un profesionist in domeniul sau. Poate nu chiar un 'Hagi al finantelor', dar nici prea departe de aceasta. Cine-l cunoaste, mai stie ca nici nu este un amator de esente tari, singurul viciu - fumatul - combatandu-l 'din interior', prin recenta interdictia fumatului in sediul Senatului. Lucrurile au atins o culme a nedreptatii in chiar relatarea episodului pe care-l pomeneam la inceput. Pentru Nicolae Vacaroiu pare ca nu e bine, oricum o da. Daca nu se prezenta era acuzat de infatuare. Daca s-a prezentat, e suspect de populism. Daca va pierde procesul, il va pierde pe merit. Daca-l va castiga - e rezultatul influentarii si intimidarii instantei. Cine e de vina de aceasta situatie? Poate ca, intr-o masura, chiar Nicolae Vacaroiu. Dar si, sau mai ales, cei care l-au lasat prada acestei campanii, fara a schita vreun gest.