Punctul pe Y / marți 29 octombrie 2002 Nr: 768

Intre declararea si controlul averilor...

... este o veritabila prapastie ideologica ce ameninta sa desparta doua formatiuni care si-au unit temporar destinele pentru binele tarii. Una mai mica - PUR si alta ma mare - PSD. Una care vrea nu doar declararea, dar si controlul averilor demnitarilor. Alta care vrea doar declararea - cu clauze de confidentialitate - a agoniselii din timpul mandatului. Din ratiuni de stabilitate politica - zic expertii partidului si poate ca, in felul lor, au dreptate. Nu am insa cum sa nu fiu de acord cu prof. Voiculescu, cel pe care unii il acuza de nostalgii ceausiste, pentru ca cere ca si astazi sa actioneze o lege care sa-i ia 90 la suta din avere celui care nu reuseste sa faca dovada ca a agonisit-o in mod legal. Nu sa-l bage la parnaie. Nicidecum! Doar sa-i ia Jeep-ul din ograda si sa-l mute din vila intr-un apartament de 10 la suta! Pe vremea lui ceausescu, legea avea o logica a ei, intentiona sa descurajeze tendintele de inavutire intr-un sistem care nu oferea nici o posibilitate de acest gen. Cateva categorii sociale le mai pica cate ceva pe langa leafa - medici, profesori meditatori, macelari si carciumari - erau in vizorul organelor statului si erau deposedate periodic de beneficii (exista si un soi de cinism in a nu-i agita decat atunci cand se considera ca si-au facut plinul). Consecinta acestei legi: 'plus produsul' se manca si se bea. Acumularea era zero. Cum ar arata astazi o astfel de lege? (Culmea este ca nici macar n-a fost abrogata). Intr-o societate care permite imbogatirea prin munca, acumularea n-ar mai fi descurajata. Ar fi, insa, descurajata sfidarea, opulenta celor care au facut averi peste noapte mergand alaturi sau pe sub bariera legii. Or, din categoria asta fac parte cam 90 la suta dintre bogatasii de astazi. Confiscarea bunurilor acestora ar fi, poate, mai eficienta decat intregul program de privatizare si ar intoarce la buget multe dintre sumele care au fost obtinute prin jaf la drumul mare. Profesorul Voiculescu are dreptate sa se intrebe de ce statul nu se gandeste sa ia inapoi ce i s-a furat pe fata. Si de ce Legea 18 n-ar putea constitui unul dintre motivele reformei - inclusiv a celei morale?