Punctul pe Y / vineri 11 octombrie 2002 Nr: 753

Istorie si actualitate

Cei care pandesc orice gest si orice intonatie care ar putea indica o tensiune intre presedinte si premier se pot declara satisfacuti. In alocutiunea d-lui Nastase, sustinuta in fata activului municipal al PSD se pot identifica mai multe 'ciupituri' exersate intr-un stil devenit traditional. Iar un afront direct poate fi identificat in chiar ideea ca la sediile partidului sa fie expus, in locul portretului sau, ca sef de partid, cel al presedintelui ca 'omul care reprezinta trecutul PSD'. Asta ar putea fi cea mai simplista si mai directa dintre traducerile si interpretarile pe care gazetarii si politicienii s-au grabit sa le efectueze. Dl Iliescu n-a reactionat. A reactionat, insa, consilierul prezidential, Corina Cretu, intr-un mod inteligent. Dansa a spus ca 'dl Nastase are dreptate. Dl presedinte a fost, este si va fi un reper, nu numai pentru PSD ci si pentru intreaga clasa politica romaneasca.' Raspuns cuprinzator si exemplar prin continut si care nu are ca obiect - cum s-a intamplat de atatea alte ori - intinderea unei corzi si asa suficient de subtiri. Desi, la prima vedere, declaratia premierului pare o 'inmormantare' festiva, cu postare la loc de cinste a presedintelui, ma indoiesc ca asta ar fi fost intentia sa. Dl Nastase a recunoscut, intr-o declaratie publica, recenta, faptul ca are probleme de exprimare: 'ca cercetator, ca profesor, am tendinta de a-mi dovedi mie ca un anumit lucru este corect, ca are o dezvoltare, un sens, si prezint intai premisele si dupa aceea ajung, eventual, la concluzie, cand, bineinteles, nimeni nu mai asculta si, oricum, cei de la televiziune au taiat filmul'. Ceea ce s-a intamplat la amintita reuniune este pe-aproape. Inclin sa cred ca mesajul esential pe care dorea sa-l transmita premierul este ca istoria partidului este prea strans legata de persoana dlui Iliescu, pentru ca pe peretii filialelor sa incapa alte portrete, nicidecum ca presedintele ar fi un personaj politic expirat. O asemenea idee n-ar fi fost doar contraproductiva, ci pur si simplu explosiva, intr-un moment in care privirile atintite spre orizontul lui 2004 nu pot face abstractie de imaginea presedintelui. Al carui rol politic este departe de a se fi incheiat. Cred - si banuiesc ca premierul s-a gandit cam la aceleasi lucruri - ca portretul lui Iliescu va constitui un reper esential pentru deciziile care se vor lua la sfarsitul mandatului, decizii de care nu va fi catusi de putin strain.