Punctul pe Y / miercuri 04 septembrie 2002 Nr: 721

Liberarea lui Trutulescu

Trutulescu mai are putin si iese pe bune. Este si motivul pentru care a renuntat la cererea de eliberare provizorie pentru efectuarea unor tratamente medicale. Cu Trutulescu si cu alti cativa pensionari celebri de la Rahova si de la alte cateva 'pensioane' se intampla ceea ce nu s-a mai intamplat in istoria penitenciara: deobicei, intr-un mediu asezat, precum cel al puscariei, cu mese la ore fixe, somn suficient, lipsa de stres si consum intelectual redus, organismul se intareste. Este de mirare, cum boli - incurabile in libertate - in puscarie isi gasesc leacul de la sine. Dar, cum spuneam, de la o vreme se petrece fenomenul invers. Oamenii nu mai suporta puscaria. Sufera, in primul rand, de claustrofobie. Sau sunt prea grasi si nu mai incap in celula, precum Cristofor. Sau ii bantuie grija pentru afacerile lasate de izbeliste, precum Tartaga. Gem judecatoriile de cazuri in care condamnatii cer sa li se dea liber pe acasa, o luna, doua, cat se poate, ca sa-si mai vada de sanatate. Acelasi lucru i se intamplase lui Trutulescu. Dupa ce-a incercat o vreme sa-si trateze dantura, discret, prin scurte permisii, a constatat ca asa nu se mai poate. Si s-a cerut acasa. Dupa care nu s-a mai cerut, ca venea si-asa liberarea. Trutulescu se-ntoarce, deci, acasa. Asa cum a plecat. Invaluit, in continuare, in misterul traficului cu tigari de la Otopeni. Fara sa ne fi spus 'adevarul'. Care adevar? Pai, cel despre cei care se aflau in spatele contrabandei si in fata casei de bani. O fi fost, n-o fi fost Dragos Constantinescu? O fi fost, n-o fi fost Dorin Marian? O fi fost, n-o fi fost Ion Muresan? Trutulescu a dus cu el in puscarie secretul (daca exista vreunul) si se va intoarce cu el in libertate. Nu vom sti, deci, daca a fost un banal act de contrabanda, al unor 'intreprinzatori' privati, sau o operatiune in toata regula, implicand persoane si institutii mai presus de orice... lege.