Punctul pe Y / vineri 25 ianuarie 2002 Nr: 531

Pojarul bancar

Cineva asemana ceea ce se intampla in sistemul nostru bancar cu bolile copilariei: pentru ca organismul sa genereze anticorpii necesari, trebuie mai intai sa treaca prin simptomele bolii respective. Daca rezista, n-o va mai repeta. N-o va mai repeta nici daca nu rezista… Lunga istorie a crahurilor bancare, inceputa cu Credit Bank, prin anii '94-'95, pune in evidenta nu doar slabiciunile structurale ale noului sector privat, ci mai ales jaful premeditat care s-a declansat cu acel prilej. Cunoscand bine atat slabiciunile sistemului, cat si ale legislatiei, tipi inventivi s-au lansat in strangerea de bani 'orfani', de la populatie si de la stat, 'infiindu-i' apoi, cu sacosa sau cu contul secret. Pe langa cei foarte multi care si-au plans economiile la capataiul bancilor expiate, am avut parte si de o categorie care s-a bucurat, daca nu de stergerea urmelor, macar de prezumtia de semivinovatie generata de mediul neputincios care le-a transformat creditele din performante in neperformante. O categorie mai restransa este aceea a celor care au luat senini drumul puscariilor, facandu-si socoteala ca agoniseala ilicita merita cativa anisori de recluziune. Peste toate acestea s-a asternut credinta ca lucrurile, odata consumate, nu se mai pot repeta. Mortii de la groapa nu se mai intorc - spune o zicatoare populara. Dar care nici ea n-are putere de lege. Pentru ca, iata cazul 'mortului' numit Dacia Felix: devalizata de proprietari si de actionari, aceasta si-a tarat zilele intr-un soi de moarte clinica din '95 pana prin 2000. Au fost niste investitori care in '98 si-au pus in cap sa o salveze facandu-i respiratie artificiala prin niscai afaceri proprii derulate prin retea. Cand n-au mai fost in stare sa-i plateasca datoriile, cum se angajasera, BNR-ul a hotarat sa-i faca funerariile. Aceasta initiativa a starnit agitatie mare: fluturand steagul 'salvarii' bancii - caz unic in istoria postdecembrista - ei au lansat o veritabila campanie de presiuni fata de autoritati, batand la toate usile si ferestrele guvernului cu propunerea de a cumpara creantele acesteia (60 milioane dolari) cu mai putin de 20. Cum-necum, pana la urma le-au convins si - caz iarasi unic in aceeasi istorie - mortul a fost luat de pe masa de disectie si incredintat prin O.U. zelosilor investitori. Care, in loc sa o renasca cum promisesera, au omorat-o cu mana lor: i-au schimbat rapid numele, sediul, personalul si tot ce mai putea reaminti vechea sa identitate, anuntand cu o publicitate agresiva revenirea in scena, a unei noi… banci. Numai ca, dupa trecerea intervalului in care trebuiau achitate creantele, in loc sa functioneze, banca este amenintata cu executarea silita de catre o obscura firma din Timisoara (SC Laurentiu SRL) pentru o datorie de 11 miliarde! Greu de inteles. Si nu e singurul lucru greu de inteles. De ce o banca falimentara si cu nume rau e cumparata cu banii care se puteau face doua banci? De ce corul de presiuni in urma careia a fost obtinuta ordonanta de urgenta? De ce schimbarea rapida a numelui si a sediului? Toate acestea nu fac decat sa induca ideea unei inginerii inca necunoscute, a unei noi 'boli' pentru care sistemul nu si-a creat 'anticorpii'. Despre care vom mai auzi, in curand.