Punctul pe Y / joi 03 ianuarie 2002 Nr: 512

Anul al 13-lea

Nu sunt, de felul meu, superstitios, dar parca ma incearca o unda de ingrijorare la gandul ca in acest cel de-al treisprezecelea an de libertate si de democratie continuam sa asteptam de la guvernanti si de la soarta raza de lumina de la capatul unui tunel al tranzitiei mai lung decat ne-am asteptat. Ma gandesc cu ingrijorare la faptul ca in acest cel de-al treisprezecelea an asteptam raspunsuri la doua dintre intrebarile fundamentale legate de viitorul nostru european: vom fi integrati in NATO? Vom incepe procesul de aderare la Uniunea Europeana? Avem capacitatea de a ne depasi propriile limite pentru a demostra lumii ca suntem capabili sa raspundem unor exigente firesti? Desi imi este teama, cred ca dupa atatea incercari, dupa atatea esecuri, dupa atatea balbaieli trebuie sa soseasca si ora noastra astrala, in care sa prevaleze calitatile acestei natii in fata atat de cunoscutelor si paguboaselor noastre defecte. Un prim raspuns l-am putea avea chiar in aceste prime luni. Raspunsul la intrebarea daca stim si putem sa ne adaptam propriului nostru viitor. Ridicarea obligativitatii vizelor este pentru romani, un examen aproape hotarator. Pentru ca orice eroare, orice supralicitare, orice tentativa de rastalmacire a acestui favor se poate intoarce ca un bumerang impotriva noastra. Va fi suficient ca valuri de romani setosi de trai mai bun fara prea mult efort sa se abata asupra unor zone ale Europei, carora sa le dea peste cap metabolismul comunitar, pentru ca perspectivele noastre sa se indeparteze si sa se acopere de ceata refuzului si a neincrederii. Uneori mi-e teama ca nu ne dam seama cat de important, cat de decisiv este acest examen, si ca-l vom trata, ca deobicei, cu nepasarea si cu inconstienta care ne-au facut intotdeauna atat de mult rau. Sa dea Domnul - dar si conationalii nostri, care asteapta cu nerabdare startul cursei spre Europa - sa nu fie asa.