Punctul pe Y / joi 13 decembrie 2001 Nr: 498

O aniversare

In uma cu doi ani avea loc ceea ce s-ar putea numi o 'lovitura de palat': cea care avea sa-l scoata din scaun pe premierul de atunci, Radu Vasile, cu concursul reunit al Cotrocenilor si al Biroului Executiv al taranistilor. In profunda bulibaseala care a caracterizat cei patru ani de guvernare taranisto-liberalo-democrato-udemerista, momentul nu a starnit nici valva si nici comentariile pe care le-ar fi meritat. Pentru ca la 13 decembrie 1999, Romania a trecut pe langa prima criza constitutionala autentica, cea care - daca fortele aflate in joc isi puneau mintea - putea conduce la primul impeachement - demiterea presedintelui pentru incalcarea Constitutiei. Dar, lumea - chiar cea politica - era atat de lehamisita de ceea ce se petrecea, incat nimeni n-a insistat. Nici macar PDSR-ul, care se indrepta cu pasi deja siguri spre recastigarea puterii, gratie sprijinului nepretuit pe care i-l acorda coalitia la putere. Nimeni n-avea chef, atunci, de alegeri anticipate si de un nou scandal, pe langa cele care se derulau non-stop. Asa incat toata lumea a asistat, ca la teatru, la decapitarea (politica) a lui Radu Vasile, cel mai nonconformist si mai jemanfisist premier pe care l-a avut Romania, probabil de-a lungul intregii sale istorii. Lucrurile se cer putin rezumate. Radu Vasile a fost o figura proeminenta in partidul sau, de-a lungul perioadei de opozitie. Bon-viveur, afabil, se invartea cu usurinta in cercurile politice. Se socotea, de regula, ca i se cuvine mai mult decat obtinea. A fost, din start, un adversar al lui Constantinescu, cel care venea la de-a gata intr-un partid la care 'nu pusese umarul'. In finalul lui '96 se considera indreptatit la preluarea functiei de premier, nici Ciumara si nici Spineanu neputandu-i sta in fata. A aparut insa… Agamita Dandanache-Ciorbea, trimis de la centru de triumfatorul nou presedinte. A contribuit activ la sabotarea acestuia (de parca mai era nevoie) asa incat, pe la Pastele lui '98, dezorientatul sau partid, tinut in sah de democrati si liberali, a fost nevoit sa-l propuna, contre-coeur, dar neavand o varianta mai buna. Constantinescu l-a acceptat si el, in sila, iar de-a lungul scurtului sau mandat Radu n-a facut altceva decat sa le dea tuturor cu tifla, 'inhaitandu-se' cu Basescu si urgisindu-si propriii colegi de partid. Aversiunea stransa cu grija, zi de zi, a condus la imprudentul gest prezidential, prin care toata lumea dorea sa scape de incomodul premier. Doar acordul secret incheiat de Vasile cu PDSR-ul l-a salvat pe Constantinescu de un scandal monstru, acesta fiind nevoit sa revina asupra deciziei initiale si sa gaseasca o formula mai eleganta de debarcare. Ca Vasile a fost pacalit si ca toate asigurarile pe care le-a primit nu faceau doi bani - este alta poveste. Cea care conteaza este aceea paradoxala ca doar lipsa de chef a beligerantilor a facut ca Romania sa nu plonjeze, atunci, intr-o grava criza constitutionala.