Punctul pe Y / marți 11 decembrie 2001 Nr: 496

Dl. Ilie nu crede in lacrimi

Putin cam neasteptata aceasta desemnare a actualului ministru al mediului pentru postul de ambasador la Moscova, numire deja negociata cu ministrul de externe Ivanov, cu prilejul summit-ului OSCE de la Bucuresti. Neasteptata si iesita din tipar. Pentru ca vreme de 12 ani, posturile de ambasador au parut a fi o recompensa sau un refugiu pentru politicieni - sau pentru clientela politica - iesita din uzul curent. Mai mult ca oricand s-a potrivit aici celebra definitie a lui Ambrose Bierce potrivit careia 'ambasadorul este o persoana incomoda careia i se plateste o anumita suma de bani pentru a sta departe de tara'. Ca sa fiu mai exact, acesta a reprezentat un procentaj al numirilor, in restul de procente intrand diplomati de cariera sau amici ai presedintilor. Intentia Executivului de a intari reprezentarea tarii cu persoane care sa reziste si la examenul competentei si la acela al notorietatii a fost explicita, inca de la preluarea guvernarii. Ea nu s-a materializat pana acum decat partial - prin Oliviu Gherman, trimis la Paris. Dar dl Gherman nu mai era un politician activ de cel putin patru ani. Ba, chiar, domnia sa devenise o povara pentru partidul care nu mai stia ce sa faca cu dansul. Cazul lui Aurel Constantin Ilie e diferit. Dl Ilie a fost si este un apropiat al domnului Iliescu, a carui 'aripa' o reprezinta in Guvern, alaturi de alti cativa ministri, printre care Mircea Pascu si Dan Ioan Popescu. El a reusit insa sa creeze o punte de legatura catre echipa Nastase, armonizand divergentele de conjunctura si asigurand cel putin aparentele unei conlucrari pozitive. Pe de alta parte, in zona executiva exista o serie de nemultumiri legate de o anumita 'rigiditate' a ministrului, care a facut ca fonduri externe din zona mediului sa nu ajunga in mainile desemnate la nivelul operativ al partidului, ministrul Ilie nepreacrezand in 'lacrimile' beneficiarilor. Combinata cu loialitatea fata de presedinte, aceasta calitate a cantarit, desigur, in luarea unei decizii care ar produce prima remaniere de facto a Executivului, la aproape un an de la intrarea acestuia in paine. Fara indoiala ca miscarea reprezinta un pas important inainte in abordarea relatiilor cu marele vecin de la Rasarit. Rusia este, inca, un partener potential pentru Romania, cu o piata imensa care ar putea inghiti multe dintre produsele noastre care nu sunt inca competitive pe piata Vestului. O dinamizare a acestei schimbari ar reprezenta o importanta gura de oxigen pentru o economie care se straduieste din greu sa iasa din criza si sa intre in comunitatea europeana.