Punctul pe Y / vineri 07 decembrie 2001 Nr: 493

Vize si vise

S-ar putea ca in cateva zile sa aflam daca la anu' mai avem nevoie de vize pentru a haladui liberi prin minunatul spatiu Schengen. Chestiunea tine, se pare, de bunavointa austriecilor (cei cu lebedele) si a italienilor (cei cu macaroanele), despre care se zice ca n-ar prea fi de acord. Sunt, surprinzator de acord, nemtii, cei care au suferit pana acum cel mai mult de pe urma setei de libertate a unora dintre conationalii nostri, ce au considerat ca cel mai propriu teren pentru exersarea talentelor lor de iuteala de mana si viteza de gandire este acela populat de mult prea seriosii germani. Oricum, Europa Occidentala pare a-si fi dat seama ca problema vizelor pentru romani se pune intr-un mod original: cei care doresc cu tot dinadinsul sa calatoreasca, au facut-o, o fac si o vor face, indiferent de cate piedici li se vor pune. Oprelistea functioneaza perfect in cazul celor care n-au nici chef si nici bani sa se aventureze de-a lungul si de-a latul Europei. Acestia sunt, in principal, cei care respecta cu strictete regulile vizelor si al trecerii frontierei. Asa incat, cum spuneam, diriguitorii comunitari par sa se fi inteleptit acceptand ideea ca pe unde umbla bulgarii, pot sa umble si romanii, ca nu degeaba de tinem de mana pe la portile tuturor institutiilor prin care am dori sa tragem o raita, dar nu prea ne da mana. Pentru oficialii de la Bucuresti, vizele sunt o problema de orgoliu si de palmares propriu. Petre Roman ar fi vrut sa-si impauneze mandatul de ministru de externe cu un trofeu, pe care insa prietenii sai europeni n-au catadixit sa i-l ofere. E randul lui Geoana, acum, care pe la mijlocul anului paria pe ce avea el mai drag ca in septembrie avem vizele. I-au inselat si lui, altii, asteptarile. Acum e randul lui Nastase: el, care cu carisma lui si cu a nevestei, l-a vrajit pe Bush, sa nu-i ia fata lui Schroder, Chirac, Blair (chiar daca asta nu e in Schengen) si a celorlalti europeni? Atunci pentru ce-a mai facut turneele pline de realizari? Ceva se coace. Si, probabil ca vom avea mult doritele vize - cele care au constituit un soi de 'fata morgana' pentru romanul care a fost indemnat sa creada ca daca asta se rezolva, suntem ca si intrati in Europa si toate problemele noastre sunt solutionate! In fond si in mod practic, eliminarea vizelor nu va insemna mare lucru. E drept, o anumita categorie a populatiei - vreo 5 la suta - se va misca mai lejer pe unde are treaba. Restul insa nu va fi cu nimic dezafectat. Pentru marea majoritate a romanilor, calatoria pana in capitala de judet ramane inca o aventura la care se se viseaza cu ochii deschisi. Or faptul ca daca, Doamne-fereste, vor avea chef intr-o buna zi sa dea o fuga pana la Roma sau pana la Copenhaga, vor putea sa o faca fara probleme, ramane o satisfactie pur platonica. Este vorba, la urma-urmelor, de efectul psihologic al inlaturarii unei discriminari. O discriminare care ne umilea si ne stresa. Cu atat mai mult cu cat, odata desprinsi din ghearele totalitarismului, am crezut cu naivitate ca toate usile ne vor fi deschise. Inclusiv cea a liberei circulatii. Partea practica a problemei tine insa de cu totul altceva: de performanta economica, de nivelul de trai, de acces la servicii turistice. Abia cand pricajitul nostru PIB se va mai intrema, ne vom putea bucura cu adevarat de binefacerile ridicarii vizelor. Pana atunci vom visa.