Punctul pe Y / joi 06 decembrie 2001 Nr: 492

Sacrificarea lui Vacaroiu

Intr-un climat destul de dubios - din punctul de vedere al reactiilor din zona politicului - are loc un proces de intentie, cu accente proletcultiste, la adresa presedintelui Senatului. Dl Vacaroiu, al doilea om din stat, este supus unui tir concentrat pe tema unor beneficii obtinute pe vremea cand se afla la conducerea Bancii de Investitii si Dezvoltare. Ideea este ca domnia sa a cunoscut, sau trebuia sa stie, ca banii pe care urma sa-i primeasca drept prima de instalare, puteau sa provina si din depunerile la FNI. Nu am nimic de comentat asupra modului in care publicatia a lansat acest 'scandal' - in definitiv, isi joaca cartea, nu doar pe cea publicistica - ci doar pe marginea contextului in care are loc aceasta tentativa de executie publica. Dl Vacaroiu a acceptat aceasta functie in timp ce partidul domniei sale se afla in opozitie. A acceptat-o ca pe un angajament personal care tinea cont - trebuie sa-i acordam acest beneficiu - de experienta si de capacitatea sa organizatorica in materie. Nu reusesc sa-i gasesc o vina d-lui Vacaroiu din acest punct de vedere. Cu atat mai mult cu cat atunci, Sorin Vantu - nu aparusera la orizont norii negri ai afacerii FNI - lansase o veritabila campanie de imagine pentru constructia sa financiar-bancara. Alaturi de dl Vacaroiu, au intrat atunci in paine si Florin Georgescu, Vlad Soare si Daniel Daianu, cu totii calificati si prin exercitiu executiv pentru o asemenea misiune. Nu are importanta ce s-a intamplat in timp cu acest edificiu. Cutremurul FNI i-a alungat pe majoritatea celor care acceptasera provocarea lui Vantu. Dl Vacaroiu a avut decenta de a nu da bir cu fugitii la primele scuturaturi. Si-a dat demisia de la banca (cu o oarecare intarziere, dupa parerea mea, care acum este abil speculata) abia dupa ce a preluat functia de presedinte al Senatului, cand era evidenta incompatibilitatea dintre cele doua pozitii. Acum, la aproape un an distanta, i se pune in carca faptul ca a acceptat, la angajare, o suma care muritorilor de rand li se pare exorbitanta. Este un ireparabil reflex populist sa pui fata in fata saracia poporului cu sumele pe care le castiga unii sau altii. Dar este o realitate de tip capitalist - ceea ce vrem noi sa construim, cu caramizi socialiste. In zonele financiare, unde se vehiculeaza bani multi, se si plateste mult. Poate ca nu e inca la noi cazul, dar in State, un fost presedinte, consilier sau ministru este angajat de marile companii contra valorii sale in aur, doar pentru ceea ce a reprezentat el in constiinta publica. De ce n-ar fi meritat dl Vacaroiu, fost prim-ministru, un mandat, complet, cei vreo 700.000 de dolari? Problema este alta: dl Vacaroiu a devenit o tinta pentru un scandal de presa exact in momentul in care, intre domnia sa si alti lideri social-democrati au intervenit o serie de disensiuni. De ce atacul nu s-a indreptat si spre Florin Georgescu? De ce, mai mult, nimeni din partid nu a luat inca o pozitie in acest caz? Aceiasi oameni care s-au incolonat in urma lui Bivolaru spre Parchet, acum tac malc si-l lasa pe presedintele Senatului sa se descurce cum o sti el. Or, se stie, nu e punctul sau tare. Nu a fost si nu este. Chiar primele reactii lasa sa se inteleaga nu doar ca nu a fost consultat in vreun fel, dar ca in jurul sau nici nu exista ceea ce se afla in prea plin, in jurul altor lideri - staff-uri de imagine si de P.R. P.S. Nu pot sa nu-mi amintesc un precedent: prin '90-'91, un alt prersedinte al Senatului, Alexandru Barladeanu, a fost supus unui atac la fel de concertat, pe care a fost lasat sa-l infrunte la fel de singur. Istoria se repeta?