Punctul pe Y / luni 03 decembrie 2001 Nr: 489

Vinul si fasolea

Pentru prima data in 12 ani, momentul Zilei Nationale incepe sa capete un aer de autentica sarbatoare si de normalitate. Aceasta lunga zbatere pentru regasirea de sine a cunoscut momente tensionate si contradictorii, mai ales atunci cand s-au supralicitat interesele politice. Niciodata pana acum ziua de 1 Decembrie nu a reusit sa fie a tuturor romanilor. A fost ori a Puterii, ori a Opozitiei, ori s-a impartit intre cele doua. Debutul, din '90, a fost unul nefericit, cand la Alba Iulia discursul lui Coposu a fost bruiat de suporterii FSN-ului, pe fondul unei interventii a premierului de atunci, ori neinteleasa, ori prost exprimata. N-au lipsit nici momentele tensionate, ca cel al presedintelui Constantinescu, scos prin spatele Tribunei, fara sa fi reusit sa-si tina discursul, pentru a scapa de reactia violenta a participantilor, dupa ce cu vreo doi ani in urma, dupa alegeri, avusese parte de o veritabila baie de multime. Intrebarea care se pune este: putea fi altfel? Putea fi altfel de la bun inceput? Din '90? Raspunsul este: nu! Si el trebuie cautat in sechelele profunde ale societatii romanesti. Cea care, vreme de aproape 50 de ani avusese parte de sarbatori formale, staine spiritului si istoriei sale. Practic, Ziua Nationala s-a redus, multa vreme, la bacsisul cinic pe care cei care erau dusi cu otuzbirul la defilare il primeau dupa aceea: cativa cremvursti( invizibili in restul anului!) si niste bere! Partea campeneasca a sarbatorii era cea care o facea de acceptat-nu propaganda agresiva si goala de continut, care rescria istoria, confiscand in folosul comunismului unul dintre evenimentele importante ale istoriei, si falsificandu- l fara jena. Romanii s-au regasit cu greu, nu in semnificatia lui 1 decembrie, care ramane mereu valabila, ci in capacitatea de a accepta ideea ca ea poate fi imbratisata indiferent de apartenenta politica. A functionat si functioneaza inca o intoleranta de tip totalitar in aceasta reactie, pe care clasa politica nu a facut nimic pentru a o corecta. Schimbarea din acest an vine tot de la oameni: dincolo de gesturi in serie de reconciliere cu istoria, pe care le face in mandatul sau final( si care poate ramane unul istoric) dl. Iliescu, si care au facut ca pentru prima data la receptia de la Cotroceni sa ciocneasca paharele cu sampanie actualul, fostul presedinte si fostul rege- ceea ce constituie o performanta remarcabila- adevaratul spirit de sarbatoare- s-a manifestat in strada. Acolo unde oamenii s-au strans sa ciocneasca un pahar si sa manance impreuna o farfurie de fasole de la cazan. Vinul si fasolea reprezinta reperele emblematice ale dainuirii noastre si simboluri ale virtutilor colectivitatii! Administratiile locale si intreprinzatorii cu suflet au gasit coarda sensibila care ne poate scoate de sub influenta discursurilor patimase si ne poate readuce la masa comuna a familiei mari care este tara in care traim. Acesta va fi, va trebui sa fie, numitorul comun al viitoarelor sarbatori nationale.