Hulit si ravnit, cartierul Primaverii reprezinta in ochii publicului, idealul in materie de locuire! Acolo statea Ceausescu, acolo stateau potentatii comunisti - acolo trebuia sa fi fost raiul socialismului multilateral dezvoltat! Revolutia a doborat oligarhia totalitara, dar n-a reusit sa doboare aspiratia noilor puternici de a lua locul celor vechi. Golit de fostii nomenclaturisti, cartierul s-a umplut cu cei noi. El reprezinta si astazi un pol de fascinatie care radiaza in jurul sau chemari imposibil de reprimat. Acestea s-au raspandit, incet-incet, in toata zona de nord a orasului, unde metrul patrat de pamant valoreaza infinit mai mult decat cel din sud, est sau vest. Oamenii cu bani s-au grabit sa cumpere tot ce se putea cumpara, lansand un val de constructii somptuoase aproape fara egal in opulenta si grandomanie. Ramasese insa un loc gol - undeva intre aeroportul Baneasa si Gradina Zoologica. O parloaga cu pomi piperniciti, de vreo doua sute de hectare. Pe care multi pusesera ochii, dar nu stiau (sau nu puteau) sa o apuce. Pur si simplu pentru ca apartinea unui proprietar special: Universitatea de Agronomie! Care nu putea si nu dorea sa vanda. Dorea insa sa valorifice acest potential, pe care fructele vandute la strada sau practica studenteasca nu-l puteau acoperi. Asa a luat nastere un proiect (Baneasa-Arcadia) in care zisa unitate de invatamant s-a insotit cu un investitor capabil sa ridice aici un oras in oras. Un fel de cartier Defense al Parisului, in micul Paris. Un proiect care aduce Universitatii un profit actual de o jumatate de milion de dolari pe an si - cand proiectul va prinde contur - considerabil mai mult. In mod aproape miraculos Consiliul Local a sesizat valoarea proiectului, votand in unanimitate (!) includerea celor 200 de hectare in intravilan. N-au inteles, insa, nimic, cei care-si vedeau in acest fel eforturile de acaparare a zonei, pe nimic, amenintate! Au inceput sa planga amarnic de mila studentilor, de mila aeroportului care va fi napadit de noxe, de grija utilitatilor publice inexistente. Dar, mai ales, s-a manifestat cu vigoare proletara 'sindromul Primaverii': asta ne trebuia noua? Case pentru bogatasi in loc de camine pentru cei sarmani? Dupa 10-12 ani, sindromul lucreaza. El atata spirite si face jocuri de interese. Distruge in loc sa construiasca. 'Sindromul Primaverii' se combina intr-un mod original; propriu, cu cel al caprei. Vecinului.