Punctul pe Y / sâmbătă 27 octombrie 2001 Nr: 458

52% Cum? De ce?

Cel putin in ultimii cinci ani nu s-a mai intamplat ce se intampla acum: formatiunea sau coalitia aflata la putere (sau guvernele succesive din coalitii) sa inregistreze in sondaje procentaje superioare celor din scrutinul electoral. PSD obtine o asemenea performanta, ultimul sondaj CURS acordandu-i acum, la mai bine de zece luni de la preluarea puterii si a tarii, un procentaj pe care, daca l-ar fi avut la alegeri, s-ar fi putut debarasa de incomoda relatie cu UDMR-ul sau de agasanta complicitate a PRM-ului. PSD are, in ultimul sondaj, 52 la suta. Cum? De unde? Este dificil de gasit o explicatie logica, mai ales intr-un peisaj politic, economic si social care sfideaza, nu de putine ori, logica. Or logica spune ca odata cu preluarea puterii se preiau si probleme mostenite ale caror solutii sunt ori imposibile, ori posibile pe termen lung. Pe termen scurt ele nu fac decat sa se accentueze si sa genereze din partea populatiei sentimentul de insatisfactie care urmeaza oricarei promisiuni neimplinite. Luate la bani marunti, performantele concrete ale guvernarii nu sunt notabile. Inflatia continua sa depaseasca previziunile rontaind venitul oamenilor, relansarea economica intarzie, atata timp cat intarzie si facilitatile nevazute cu ochi buni de FMI, iarna aduce si ea cu sine noi ingrijorari si temeri. In ciuda tuturor acestora, increderea romanilor in partidul d-lui Nastase si in dl Nastase insusi continua sa creasca. Paradoxal, pentru o populatie atat de crunt pacalita in asteptarile sale, dupa 1996. Ceea ce conteaza, insa, mai mult decat cresterea nivelului de trai, este sentimentul unei coerente sporite a actului de guvernare, a unei autoritati mai mari a institutiilor statului, pe care-l are populatia. Nastase apare ca un personaj tare, sigur pe sine, nu molau ca Ciorbea, sictirist ca Vasile sau gomos ca Isarescu. El pare sa tina in mana structurile de partid si grupurile de interese din interiorul acestuia. Iar omul simplu spera ca aceasta e o conditie absoluta a reconsiderarii unei realitati adusa in pragul dezagregarii. Oricat ar parea de surprinzator, dupa 12 ani de esecuri, de sperante inselate, romanii continua sa se agate de paiul nadejdii ca maine va fi mai bine si ca PSD-ul este in stare sa materializeze aceasta nadejde. Aceasta cred ca este si prima si ultima explicatie.