Punctul pe Y / vineri 26 octombrie 2001 Nr: 457

Teroarea drogurilor

Drogurile reprezinta, in mod constant, un simbol al raului absolut, al modului in care fiinta umana poate fi distrusa, fizic si psihic, de propriile-i slabiciuni. Fenomenul nu e nou, ba s-ar putea spune ca e vechi de cand lumea. Noua este doar amploarea pe care a luat-o consumul si maniera in care cererea a mobilizat o adevarata industrie subterana cu cifra de afaceri de multe miliarde de dolari. Pana in 1990, Romania n-a contat nici pe harta traficului si nici pe cea a consumului. Ermeticitatea granitelor si controlul brutal al populatiei faceau din drogati o minoritate lesne de supravegheat. Dupa '90 insa, lucrurile au scapat de sub control. Romania a devenit o importanta statie de tranzit a filierei care unea Orientul producator cu Occidentul consumator. Tone de cocaina si hasis s-au indreptat spre piata europeana, de unde s-au intors produsele sinteza pentru piata locala. Consumul de droguri n-a prea fost si nu este la noi apanajul saraciei si al mizeriei. El este, mai degraba, moda care s-a insinuat intr-o categorie a tineretului provenit din familii cu posibilitati materiale, facand-o prizoniera acestui nou tip de sclavie, incurajata si de o slaba adaptare, la noile conditii, a legislatiei si a aplicarii ei. Razboiul terorist din Afganistan a facut ca cererea sa explodeze si autoritatile sa se confrunte cu partea vizibila a aisbergului prafurilor albe. Unicul spital de profil a fost luat cu asalt iar nevoia de drog ameninta cu o escalada a violentei si criminalitatii celor dependenti. Un film documentar difuzat recent si produs in Anglia arata ca proportia dintre decesele provocate de droguri si cele provocate de abuzul de alcool este net in favoarea celui din urma. Ca exista suficient de multe alte droguri mortale pe care legislatia nu le incadreaza in aceasta categorie. Ca, de fapt, interdictiile de tot felul constituie veritabilul motor care alimenteaza traficul si consumul. Ca nu exista, in afara avertismentelor similare, nici un fel de explicatii care sa faca posibila coexistenta in conditii de minima securitate cu drogurile. Este, bineinteles, un punct de vedere. Exista tari care au procedat radical in acest sens, scotand drogurile de pe lista interdictiilor si distribuindu-le prin farmacii. Cat de multe din problemele traditionale rezolva aceasta formula e inca dificil de stiut. Cert este doar faptul ca strategia de combatere vizeaza doar latura punitiva. Ceea ce se dovedeste a nu fi o solutie.