Punctul pe Y / vineri 12 octombrie 2001 Nr: 445

Cazul Vadim

Dupa o serie de ezitari si sub presiunea unei veritabile coalitii politice, a cazut si 'reduta Vacaroiu': preseditele Senatului, al doilea om din stat, a decis sa nu-l ia pe presedintele PRM in vizita pe care o face in Japonia. Exista riscul unui boicot din partea tuturor celorlalti membri ai delegatiei si dl Vacaroiu ar fi urmat sa calatoreasca de unul singur spre řara Soarelui Rasare. Nu-l suspectez pe dl Vacaroiu de o dragoste mare pentru Vadim Tudor, care nu odata l-a balacarit si pe domnia sa prin paginile saptamanalului de partid. Cred mai degraba ca dl Vacaroiu este un democrat autentic care nu agreeaza o formula de segregare, cu atat mai putin una politica. Decizia domniei sale vine insa dupa alte doua decizii importante luate in cadrul partidului din care face parte: aceea a presedintelui Iliescu de a nu-l mai primi pe liderul PRM la Cotroceni, si aceea a Guvernului, de a nu mai accepta prezenta sa la consultarile pe care le are cu formatiunile parlamentare. Aproape ca in cazul a ceea ce se intampla in acest moment in lume, se incheaga o coalitie menita sa-l izoleze pe zgomotosul si imprevizibilul lider ca pe un autentic terorist. La fel ca si in situatia citata, ne putem astepta din moment in moment la declansarea unor operatiuni care sa-l loveasca si sa-l reduca la tacere - pentru ca acesta este, de fapt, pacatul lui Vadim. Corneliu Vadim Tudor, daca este sa acceptam ideea, este un terorist verbal, un fundamentalist epitetului. Nu trebuie cautata, dincolo de actiunile sale, o filozofie sau un obiectiv. Vadim exista prin ceea ce scoate din gura, iar piedestalul sau politic a fost construit de catre cutia de rezonanta pe care i-a constituit-o mass media. Fara difuzarea si popularizarea ideilor, atacurilor si acuzelor sale, el n-ar fi existat. Si n-ar fi existat nici daca partile interesate in terfelirea adversarilor nu l-ar fi incurajat discret sau nu i-ar fi tolerat excesele. Nici actuala putere si aici cea care a succedat-o si precedat-o n-au privit in mod serios solutia de stopare a acestui permanent si pagubos spectacol, pe care ar fi reprezentat-o ridicarea imunitatii parlamentare. Vadim a trecut peste toate aceste tentative cu aura unui beligerant incununat de succes. Abia in momerntul in care a devenit evident faptul ca toate aceste manifestari pot avea un impact extern periculos, PSD-ul a hotarat sa treaca la fapte. Iar faptele vor arata, cu siguranta, ca in imposiblitate de a epata si de a-si juca public partitura, partidul sau va reveni la statura fireasca a celor 4-5 la suta traditionali. In nici un caz ca principala forta de opozitie, cum poate sa pretinda acum.