Punctul pe Y / miercuri 10 octombrie 2001 Nr: 443

Scandal la "parti": ori cu pistolul, ori cu ordonanta

Invatamantul superior romanesc se prezinta astazi ca o veritabila piata educationala. Ofertei institutiilor de stat - astazi ajunsa la nivelul a 42 de universitati - i s-au adaugat, in ultimii 11 ani nu mai putin de 84 de institutii de invatamant particulare, infiintate prin originalul procedeu al initiativei legislative. Haosul care s-a instalat rapid sub presiunea dorintei romanilor de a avea pentru fiecare dintre copiii lor cate o diploma universitara a fost, finalmente, corectat si controlat prin prevederile cuprinse in Legea Invatamantului si in Legea Acreditarii Universitare care stabileste ca unic for de autorizare si acreditare Consiliul National de Evaluare Academica si Acreditare. Acest organism studiaza rapoartele de autoevaluare ale universitatilor, atat pentru acordarea autorizarii provizorii, cat si pentru acreditare. Conform legii, o universitate este acreditata si poate sustine examene de licenta si elibera diplome numai in urma votarii de catre cele doua camere ale Parlamentului a unei legi care sa-i ateste acreditarea. Universitatea si legea, cum s-ar spune. Aproape inutil sa reamintim ca pana acum nici una dintre cele 84 de universitati n-a fost acreditata si ca nici una n-a putut elibera diplome. Zecile de mii de absolventi si-au luat gentile si s-au prezentat la 'stat'. Unde rigorile sunt, nu de putine ori, altele. N-am vrea sa se inteleaga ca printre cele 84 de universitati nu sunt si institutii serioase, mai serioase chiar. Cert este ca de aproape doi ani invatamantul superior privat fierbe in suc propriu. Controale peste controale, rumori peste rumori, sperante si deznadejdi, promisiuni si amenintari (unele chiar cu pistolul!). Sufera nu doar intreprinzatorii ci, mai ales, studentii marcati cu un nedrept 'second hand'. Declansarea procesului de acreditare n-a adus dupa sine deciziile politice care sa-i introduca pe cei care merita in randul lumii. Brusc, la inceputul toamnei, spiritele s-au incins. Executivul, pretextand ca n-are timp sa astepte cat tot discuta Parlamentul, a dat doua ordonante - una care acredita opt universitati si alta care discredita, defintitiv, alte 14, pe baza unor controale ale MEC-ului. Parlamentul protesteaza, incep discutiile in Camera, dupa ce Senatul le-a finalizat. Toata lumea ignora CNEAA, singura institutie abilitata de lege sa decida cine da si cine nu. Tot acest razboi surd, cu ordonante pe care nimeni nu le-a vazut in Monitorul Oficial, este alimentat de un numar record de interese: si guvernanti si parlamentari au actiuni sau tin cursuri la 'parti'. Cei care nu au - sau nu mai au - vin cu represalii: le taxam cu 10 la suta din incasari ca sa reparam caminele care trebuiau deja reparate. Peste toata harmalaia, CNEAA - cu spectrul desfiintarii plutind deasupra capului - ia fraiele in mana si incep controalele, Camera discuta iar Guvernul se gandeste cum sa scape de acest ghimpe in coasta intereselor mai mult sau mai putin generale.