Punctul pe Y / marşi 02 octombrie 2001 Nr: 436

Vocea patriotului nationale

Drumul pe care l-a parcurs domnul Victor Ciorbea de la postura incruntata a liderului sindical inflexibil si preocupat doar de binele sindicalistilor (el preferand sa stea in continuare in apartament de bloc si sa circule cu Dacia) pana la aceea comic semeata a presedintelui unui partid istoric scapatat este exemplar pentru politicianul roman de tranzitie al carui prototip va ramane pentru totdeauna nemuritorul Rica Venturiano. Prins cu pantalonii in vine in iatacul taranist, unde canta serenada unei presedintii temporar abandonata de titular, dl Rica Ciorbea, tradus in tribunale pentru onoarea nereperata a alesei inimii lui, tipa ca din gura de sarpe: daca nu ni se va face dreptate (dreptatea insemnand, dupa dansul, o sentinta favorabila in procesul intentat celorlalte parti taraniste) vom merge cu jalba in protap la toate forurile europene si vom face cunoscute mizeriile din Romania! Daca nu, nu! Adica daca va obtine castig de cauza, va lasa balta toate mizeriile interne si toate abuzurile puterii. Va inhata linistit sediul si stampila si va merge mai departe pe gloriosul drum de 75 de ani al unui partid aflat 'in slujba Romaniei' in mod efectiv doar vreo 8, dintre care ultimii patru, dintr-o minima decenta, nici n-ar mai trebui pomeniti. Dl Ciorbea a proferat de la tribuna congresului festiv toate aberatiile din fondul de aur al demagogiei politice de extractie carageleana, fara a clipi si fara a rosi nici un moment. Iar pentru ca tacamul sa fie complet, venerabilul Diaconescu, cel sub a carui inteleapta conducere partidul s-a dus de rapa, a fost rasplatit cu o medalie jubiliara. Probabil ca lumea sa nu uite! Congresul taranist a semanat mult, mult de tot, cu o parodie stangace a unui episod de viata politica pentru care actorii n-au nici fibra si nici dorinta de a culege aplauze. Ca de roade, ce sa mai vorbim.