Punctul pe Y / joi 27 septembrie 2001 Nr: 432

Mai rasuna Valea?

Se implinesc zece ani de la cea mai grava dintre mineriadele care au zguduit Romania in deceniul postdecembrist. In septembrie 1991 ortacii lui Miron Cozma veneau in Bucuresti pentru a treia oara. De data aceasta, nu pentru a-i avertiza pe 'istorici' ca trebuie sa respecte clasa muncitoare, si nici pentru a sprijini Puterea ciomagindu-i pe civicii dezorientati care crezusera ca pot sa se autonomizeze in buricul Bucurestilor, in ciuda scrutinului abia consumat. In septembrie '91, Miron Cozma si ai sai veneau pentru a-si impune propriile puncte de vedere, cu ajutorul unor instrumente devenite traditionale. Ceea ce s-a intamplat atunci va ramane pentru multi dintre noi de domeniul cosmarului. In doar un an si jumatate societatea romaneasca parcursese drumul de la controlul autoritar al statului militienesc la dezagregarea oricarei forme de autoritate. Intr-o tara cu o politie inhibata, cu o armata dezorientata si cu o clasa politica subdezvoltata, aproape oricine putea prelua si exercita puterea. De ce n-ar fi facut-o chiar minerii, cei legitimati de doua ori ca forta paramilitara de restaurare a ordinii? De ce n-ar fi facut-o in propriul lor interes, un interes pe care odata trecute pericolele, statul isi permitea sa-l uite sau sa-l ignore? Minerii au venit atunci la Bucuresti, sa dea jos primul-ministru (lucru care le-a reusit) si - putin a lipsit - chiar pe presedinte. Au fost primiti cu ovatii la congresul unui partid din opozitie, iar o serie de publicatii au dorit sa-i indrume spre ceea ce ar mai fi avut de desavarsit. Au plecat dupa ce si-au atins obiectivele, cu pretul vandalizarii unui oras si al unei catastrofale mediatizari in presa mondiala. Au plecat pentru a reveni, sau pentru a incerca sa revina, de alte doua ori. Pentru simplul motiv ca timp de zece ani nimeni n-a catadixit sa se straduiasca a intelege ce se intampla in Vale si de ce minerii se aliniau, de fiecare data, la comanda, in spatele unor lideri de felul lui Cozma. La zece ani de la mineriada de soc, nimic nu pare sa se fi schimbat din tot ceea ce a generat acest fenomen. Poate doar cheful minerilor de a porni din nou la drum, degeaba. Mai rasuna Valea? Va mai rasuna ea?