Punctul pe Y / luni 27 august 2001 Nr: 405

Nevindecabila revendicare

Daca ar fi stiut dl Nastase ce monstrii va trezi la viata odata cu gestul politic al reconcilierii cu monarhia, ar fi ramas consecvent politicii anterioare de blamare a mosierimii care n-are alt gand decat sa-si redobandeasca averile obtinute din 'sudoarea celor multi'. Iata insa ca gestul elegant al oferirii 'pe tava' a Palatului Elisabeta si a castelului de la Savarsin, fara a le mai trece prin furcile caudine ale justitiei, a declansat o adevarata competitie. Oameni carora niciodata nu le-ar fi trecut prin cap asa ceva, s-au trezit peste noapte cu dorinta arzatoare de a-si primi inapoi (chiar daca nu le-au avut niciodata) castelele si palatele. O doamna vrea castelul Corvinilor de la Hunedoara. O ramura colaterala a familiei regale vrea castelul Bran. Cat o mai fi deschisa lista vom afla ca si vechea cetate dacica de la Orastie va fi revendicata de vreun urmas cu acte-n regula de-al lui Decebal. Nu m-as mira sa apara si vreun succesor al lui Apolodor din Damasc care sa ceara piciorul podului de peste Dunare de la Drobeta Turnu-Severin. Este o molima ciudata si te-astepti la cele mai nastrusnice revendicari: de ce nu si biserici si manastiri - din partea urmasilor ctitorilor? Toata aceasta nebunie este posibila datorita lacunelor si inconsecventelor legii, pe de o parte si, datorita modului incoerent de aplicare. A existat o politica a retrocedarilor pana in '97, o alta pana in 2000, iar acum nu mai e nici una. Culmea, s-a ajuns la solutia aberanta a negocierii! Ce fel de negociere? Pe ce baza? Cu ce instrumente? Aici este buba. Nu ca unii se trezesc sa ceara. Ci ca altii se balbaie penibil in fata acestor cereri.