Daca ar fi stiut dl Nastase ce monstrii va trezi la viata odata cu gestul politic al reconcilierii cu monarhia, ar fi ramas consecvent politicii anterioare de blamare a mosierimii care n-are alt gand decat sa-si redobandeasca averile obtinute din 'sudoarea celor multi'. Iata insa ca gestul elegant al oferirii 'pe tava' a Palatului Elisabeta si a castelului de la Savarsin, fara a le mai trece prin furcile caudine ale justitiei, a declansat o adevarata competitie. Oameni carora niciodata nu le-ar fi trecut prin cap asa ceva, s-au trezit peste noapte cu dorinta arzatoare de a-si primi inapoi (chiar daca nu le-au avut niciodata) castelele si palatele. O doamna vrea castelul Corvinilor de la Hunedoara. O ramura colaterala a familiei regale vrea castelul Bran. Cat o mai fi deschisa lista vom afla ca si vechea cetate dacica de la Orastie va fi revendicata de vreun urmas cu acte-n regula de-al lui Decebal. Nu m-as mira sa apara si vreun succesor al lui Apolodor din Damasc care sa ceara piciorul podului de peste Dunare de la Drobeta Turnu-Severin. Este o molima ciudata si te-astepti la cele mai nastrusnice revendicari: de ce nu si biserici si manastiri - din partea urmasilor ctitorilor? Toata aceasta nebunie este posibila datorita lacunelor si inconsecventelor legii, pe de o parte si, datorita modului incoerent de aplicare. A existat o politica a retrocedarilor pana in '97, o alta pana in 2000, iar acum nu mai e nici una. Culmea, s-a ajuns la solutia aberanta a negocierii! Ce fel de negociere? Pe ce baza? Cu ce instrumente? Aici este buba. Nu ca unii se trezesc sa ceara. Ci ca altii se balbaie penibil in fata acestor cereri.