Punctul pe Y / sâmbătă 25 august 2001 Nr: 404

Hora Unirii cu bulgarii

Desi cuvantul hora este de origine bulgareasca, pare sa nu aiba si pentru ei aceeasi semnificatie pe care o are pentru noi: o unire in dans, o inlantuire de interese si aspiratii. Intr-un fel, asa s-ar putea explica si refuzul categoric cu care au tratat oferta premierului Nastase, de a actiona 'in echipa' pentru atingerea obiectivului integrarii in NATO. Pardon, noi avem metodele noastre, fiecare cu ale lui - a fost replica venita de la Sofia. Un refuz umilitor care aminteste de un altul - cel pe care premierul Roman l-a primit, in '90 sau '91 din partea 'trienalei de la Visegrad', formata din Cehoslovacia, Polonia si Ungaria. Daca atunci am dorit sa ne alaturam fruntasilor grupei estice, de data asta, mai modesti, am incercat sa prindem ultimul vagon al aspirantilor, gandind ca in doi avem mai multe sanse sa ne agatam de scara. Povestea asta cu refuzurile are doua talcuri. Primul este acela al lipsei de diplomatie: o invitatie de acest gen, care implica din capul locului un posibil refuz, n-ar fi trebuit lansata public inainte de tatonarea terenului. Abia dupa ce, in culise, s-ar fi putut conta pe o anumita disponibilitate, aceasta ar fi putut fi intarita printr-un apel. Al doilea tine de reputatie. Avem in mod cert o reputatie proasta. Nimeni nu ne mai vrea de parteneri. Am gafat de atatea ori, am dezamagit de atatea ori incat nu se mai poate conta pe noi. Bulgarii, chiar bulgarii, se tem ca, agatati de noi, i-am putea trage inapoi si pe ei. Nu exista o solutie-minune: reputatia se pierde repede si se recastiga greu. Ne-am remarcat ca 'oaia neagra' a clasei si acum, orice-am face, suntem priviti cu suspiciune. O suspiciune pe care n-o vom putea invinge decat cu pretul unor eforturi mai mari si mai indelungate decat ale altora. Ca, de pilda, bulgarii.