Punctul pe Y / joi 06 octombrie 2011 Nr: 3377

Eco-humorul

Stau si ma intreb de ce nu prinde la noi ecologismul, ca doctrina politica.

Desi au dat buzna pe scena proaspat vopsita a politicii imediat dupa Revolutie, desi existau modele europene de succes, MER-ul si PER-ul nostru au scris, in 21 de ani, cea mai sumara si mai nesemnificativa pagina de actiune. Desi realitatea le-a oferit materie prima suculenta, desi romanii par tot mai preocupati de aceasta dimensiune a existentei lor, ecologistii au facut in permanenta figuratie, nereusind niciodata sa adune voturi suficiente pentru a putea dezvolta un discurs parlamentar. Intotdeauna veleitatile si orgoliile personale au fost mai puternice decat ratiunea care spune ca pe o singura voce ecologistii ar fi putut realiza mai mult decat pe doua, trei sau mai multe.

O stire recenta informeaza ca Mugur Mihaescu si-a incheiat cariera de presedinte al „verzilor”, cum se autointituleaza Miscarea Ecologista, sau MER. N-a stat acolo decat cateva luni, in care a plictisit telespectatorii pe la cateva emisiuni in care incerca sa evolueze intr-un registru in care nu se simtea confortabil - talentul sau constand in puterea de a-i face pe oameni sa rada, nu sa cada pe ganduri. „Vacanta Mare” a prevalat in fata ecologismului, chiar daca devine si ea, usor-usor, o amintire.

Ce a cautat Mugur Mihaescu acolo? Pur si simplu cineva a crezut ca notorietatea sa umoristica va putea fi convertita in voturi. Cum a crezut, dealtfel, si Virgil Magureanu, cand a vrut sa faca din Florin Calinescu un candidat la presedintie. Dar, atata timp cat exista un precedent de genul Coluche, care l-a concurat pe Mitterand la „les erections pestillentieles”, de acum vreo patru decenii, de ce nu?

Bun. Cu sau fara haz, Mugur Mihaescu a apucat macar sa ridice problema Rosia Montana. Pe bune. Nu te poti numi forta ecologista aplaudand un astfel de proiect. Cum a facut-o PER-ul, mai sensibil la banii Gold Corporation decat la nevoile ecologice ale romanilor. PER-ul este un alt exemplu de inadecvare la demersul firesc. Partidul a fost trezit din motaiala sa istorica de un veleitar, extirpat de formatiunea din care facuse parte pentru niscai nereguli, dornic sa se reinsereze in peisajul mare, calare pe calul troian al unui „club ecologist” in mrejele caruia mai cad prada, din cand in cand, intelectuali debusolati si actori nerealizati.
De ce nu reuseste ecologismul sa se dezmeticeasca (daca a fost vreodata mai treaz)? Pentru ca nu renunta la a face mai multa politica si mai putina ecologie. Cand raportul va deveni invers, va exista o sansa. Una serioasa, nu eco-umoristica...