Punctul pe Y / miercuri 28 septembrie 2011 Nr: 3371

Alba ca Zapada versus Stan si Bran

Alegerile din 2012 se indreapta spre o formula inedita: batalia dintre doua aliante compacte, arbitrata de UDMR.

Daca proiectul “Miscarii Populare” va prinde viata, vom avea o miscare contra unei aliante: o miscare de gen Alba ca Zapada (in care piticii pot fi mai multi de sapte) si o alianta gen Stan si Bran, cu traditionalul apendice conservator.

Deocamdata, insa, lucrurile nu sunt clare nici intr-o tabara si nici in cealalta. Formatiunea inscrisa la tribunal de Ioana Basescu, la solicitarea paterna, pare mai degraba un colac de salvare decat o salupa de viteza. Evident ca pedelistii sunt ingrijorati de perspectiva frontului comun liberalo-social-democrat, oricat de mult l-ar persifla. O ingrijorare care vine si din sentimentul singuritatii, PDL-ul neavand aliati naturali. Despre o schema preelectorala cu UDMR nici nu poate fi vorba. Ca deobicei, ungurii vor astepta sa vada care este balanta puterii si o vor inclina acolo unde sunt mai siguri ce-si vor putea impune programul. Miscarea Populara va fi, mai degraba, o formula de imagine, ea urmand sa inglobeze, potrivit spuselor lui Baconschi, nu doar partidutele-fantoma ale lui Vadim, Becali si DDD, ci si o gramada de asociatii si formatiuni menite sa dea sentimentul unei “largi deschideri democratice”. Pretul pe care va trebui sa-l plateasca PDL-ul va fi destul de mare: va trebui sa renunte la un contingent important de mandate in favoarea noilor veniti, ceea ce va starni cu siguranta nemultumiri si discutii in interior.

In partea cealalta, Uniunea are de facut fata capriciilor conservatoare. Obisnuit cu cacealmalele (in 2000 le-a smuls pedeseristilor peste 25 de mandate, ca si in 2005, dealtfel. Abia in 2009 a trebuit sa se multumeasca cu vreo 5), profesorul Voiculescu va incerca si de data asta sa pluseze scotand din maneca asul media. Numai ca acum sansele sale sunt mult mai mici. Rejectat de socialisti, satui sa mai stea la cheremul sau, a fost acceptat de liberali in ideea ca aceasta sa justifice, intr-un fel paritatea cu PSD-ul, in interiorul Uniunii. Este insa limpede ca valoarea de piata a conservatorilor a scazut considerabil si ca unicul lor rol in viitoarea configuratie a puterii ar putea consta intr-o noua “solutie imorala”, post-electorala.
Toate aceste calcule au insa o valoare relativa cu un an inaintea scrutinului. Un an in care se pot intampla multe, iar evolutiile economice globale pot bascula violent actualul statu-quo.