Punctul pe Y / vineri 23 septembrie 2011 Nr: 3368

Ne-am facut temele?

Povestea cu intrarea in spatiul Schengen seamana izbitor cu cea a calificarii echipei de fotbal la turneul final european: desi am pierdut inca din start (cu Albania!) inregistrand „autogoluri” semnificative, ne-am tot amagit ca mai e o sansa si vom birui reticentele principalilor opozanti. Si, intr-un fel, asa a fost: Franta si Germania s-au repliat, bagandu-i in fata pe olandezi si finlandezi.

La fel ca la fotbal, meciul ultimei sanse urma sa se consume ieri cand era mai clar ca oricand ca putem sterge termenul 2011 din calendar. Si nici 2012 nu este prea sigur. In ciuda evidentelor, Parlamentul national s-a mai otarat cu o scrisoare mustratoare catre europeni, in timp ce ministrul de Interne repeta ca un copil retardat: „Noi ne-am facut tema!” Cel de Externe a tacut malc.

E vorba despre tema tehnica. Unde lucrurile sunt relativ simple: trebuie facut asta, asta si astalalta. Se poate controla si conchide: e bine sau nu e bine.

Problemele noastre apar la proba „artistica” - sa-i spunem asa. Unii dintre partenerii nostri europeni - de regula nordicii, cu care semanam mai putin din toate punctele de vedere - au rezerve fata de profilul nostru moral, in general si considera ca la noi coruptia este mai degraba o trasatura genetica, decat o abatere de la normele morale. Nu pot demonstra concret acest lucru, dar se servesc de argumentele pe care noi insine le oferim printr-o campanie sustinuta de acuze si contracuze. Institutiile abilitate nu inregistreaza mai multe cazuri decat prin alte parti, iar justitia scade considerabil procentajele prin tergiversarea cauzelor sau prin solutii contradictorii. Europenii spun si tot spun: e prea multa coruptie la voi, faceti ceva! Si noi facem, reusind ca prin campaniile conjugate, de genul celor din vami si punctele de frontiera, sa demonstram ca, intr-adevar, e multa coruptie. Intr-un fel, chestiunea asta seamana cu cea a vizelor americane. Acestia nu ne baga in randul europenilor care beneficiaza de acces liber pentru ca avem prea multe... refuzuri la solicitarile de viza! Refuzuri pe care le decid chiar ei!

Sentimentul de frustrare pe care-l genereaza refuzul accesului in spatiul Schengen este puternic. Avem senzatia ca suntem discriminati, ca ni se face o nedreptate. In realitate, insa, trebuie sa recunoastem ca, chiar daca am trecut cu mai multa usurinta peste alte conditii legate de accesul nostru in Uniunea Europeana, acum a sosit un soi de scadenta prin care comunitatea incearca sa se protejeze de neplacerile pe care lipsa noastra de calificare le-ar putea genera. Iar daca problema tiganeasca este limpede ca nu poate capata decat o rezolvare colectiva, care sa implice intreaga Uniune, coruptia este in exclusivitate tema noastra. Una greu de rezolvat in conditiile actuale, ale unui fenomen generalizat.