Punctul pe Y / joi 15 septembrie 2011 Nr: 3362

O vizita "salvata" prin secretomanie

Inainte de a parasi America, in timpul vizitei-fulger la Washington, presedintele Basescu a avut o intalnire cu reprezentanti ai comunitatii romanesti carora le-a explicat de ce a fost atat de secretos programul acesteia: 'N-am vrut ca vizita sa fie distusa de vorbe si de analisti TV,avem talentul acesta.'

Practic, prin aceasta declaratie presedintele n-a facut decat sa exporte pe pamant american comportamentul in razboi cu presa (o parte a ei) de acasa. Chestiunea este de-acum cronica, pentru ca de aproape sapte ani intre Cotroceni si redutele mogulilor se poarta un razboi de uzura in care fiecare parte ataca si este atacata fara ca ceva din geografia conflictului sa se schimbe. Dupa ani buni, de armonie cu jurnalistii, pe care a speculat-o cat a putut cand a fost in opozitie, rasfatat de aceeasi presa care-i cauta azi nod in papura, Traian Basescu s-a trezit in fata unei realitati dure.

Ca presedinte, a fost nevoit sa suporte ceea ce, la randul lor, suportasera Iliescu si Constantinescu: o cenzura constanta a gesturilor si actiunilor sale, in calitatea de invingator in batalia electorala.

La fel ca Iliescu si Constantinescu, Basescu n-a inteles care este mecanismul intern al presei: acela de a rezona mai degraba la erori si imperfectiuni decat la realizari - pe care le considera uzuale fisei postului. De aceea si astazi,laudarea - in scris sau prin viu grai - a faptelor bune ale guvernantilor ridica suspiciuni fata de obiectivitatea respectului emitent, in timp ce critica exprima atitudinea fireasca, a unui veritabil 'caine de paza' al democratiei. In loc sa reactioneze negativ si sa-si arate coltii la fiecare atac, cred ca Traian Basescu ar trebui sa fie recunoscatir acestei puteri din umbra care il mai fereste de tentatia unor gesturi si initiative neconforme cu statutul sau.

Desigur,nici excesele presei nu sunt pardonabile. Ele se inscriu, insa,in mecanismele exceselor generale, generate fiind la randul lor de intoleranta sau chiar dereaua credinta a unora dintre reprezentantii autoritatilor. La o revedere critica a parcursului, acestia vor putea vedea cu usurinta ca 'cenzura' presei este cea care a facut ca multi dintre ei sa nu intre in puscarie sau sa nu esueze in afara cadrului democratic.

Logic si firesc ar fi sa privim vizita presedintelui nostru mai putin din perspectiva pragmatica a adeptilor principiului 'Marelui Licurici', si mai mult din aceea a efortului Romaniei de a iesi din izolarea la care inconsecventele si erorile comise in ultimii ani au impins-o. Prefer sa vad in dialogul dintre Obama si Basescu un subiect de analiza geostrategica decat unul de barfa vulgara. Pentru asta, insa, presedintele este cel care trebuie sa faca primul pas.