Punctul pe Y / luni 11 iulie 2011 Nr: 3319

Industriasii restituirilor

Daca Bac-ul de anul asta ne-a mai luminat in legatura cu atmosfera, obiceiurile si relatiile vicioase din educatie, decizia instantei in cazul „Constanda-Bordei” este pe cale sa ne redeschida ochii in domeniul restituirilor frauduloase de proprietati, o actiune de disensiuni ample care a pagubit si pagubeste statul de sume importante.

Cele 165 de milioane pe care ar trebui sa le primeasca afaceristul de la Primaria Capitalei nu sunt decat bomboana pe coliva. Inca de la venirea la putere a Conventiei Democratice, odata cu noile legi ale proprietatii promovate de aceasta, s-a declansat o campanie fara precedent de depistare a proprietatilor nerevendicate, urmata de nu la fel de fara precedent proces de „fabricare” a documentelor doveditoare. Printre initiatorii acestui curs s-a numarat fostul ministru al Justitiei de atunci si actualul avocat al lui Constanda, Valeriu Stoica, al carui cabinet a devenit centrul de comanda de la care s-a derulat cateva dintre cele mai spectaculoase - si mai banoase - actiuni de revendicare. Succesul operatiunii a depins de cointeresarea unor instante de judecata, care in numele sfintei datorii de respectare a proprietatii, au dat pe banda solutii de restituire. Nu a fost si nu este prea complicat sa ghicesti „pretul” unor astfel de solutii, doar facand calculul a ce inseamna cateva procente din valoarea bunurilor restituite. Aparatoare ale aceleiasi sfinte principii, administratiile locale - in speta primarii - au purces si ei cu entuziasm la punerea in posesie. Pe un astfel de val s-a aflat, de la inceput, samsarul de proprietati revendicate Constanda, care a obtinut castig in justitie pe baza unei documentatii cel putin dubioase si care a fost pus in posesie cu grabire chiar de catre fostul primar general din vremea respectiva ca un gest de fronda fata de puterea politica de atunci. Ce s-a intamplat de-a lungul ultimei perioade nu tine atat de sentimentele justitiare sau legaliste ale consilierilor locali, cat de interesele subterane legate de participarea - sau neparticiparea - la profitul lui Constanda. In ultimii ani, comisiile de specialitate de la primarii au devenit mai „circumspecte”, nemaigrabindu-se cu punerea in posesie: un caz recent descoperit de DNA la Primaria Capitalei arata ca, mai nou, se recurge la principiul „din doua una”. Adica, din doua proprietati, una ne ramane noua (stim noi cine).

Desi viciile acestui proces sunt mai mult decat evidente, neobositul DNA, parchetul, celelalte institutii cu atributii in aceasta directie, nu se inghesuie sa ia la puricat autenticitatea documentelor care stau la baza restituirilor si atentia cu care judecatorii corupti le „studiaza” si le accepta ca probe, in ciuda precaritatii lor. O actiune serioasa si concertata ar fi de natura sa dezvaluie o veritabila mina de aur pentru buget, din confiscarea proprietatilor obtinute in mod fraudulos de industriasii restituirilor.