Punctul pe Y / vineri 30 iunie 1995 Nr:

CEVA SE MISCĂ

Nimic nu-l irita, poate, pe bucurestean, mai mult decat sentimentul ca lucrurile stau in loc atinse de aripa paraginii si nepasarii. Schelete de blocuri cu macarale de mult ruginite, drumuri uitate in balarii, fatade scorojite, strazi nematurate, mormane de gunoaie devenite noi forme de relief, sunt tot atatea motive pentru care simplul cetatean poate sa reproseze celor care s-au perindat pe la carma municipalitatii ca i-au incasat voturile si taxele degeaba. lata, insa, ca spre finalul mandatului actualei echipe cate ceva incepe sa se miste. S-au asfaltat cateva strazi ce pareau sortite pe veci testelor de anduranta. S-au sistematizat cateva intersectii create din ruinele demolarilor de fostul edil-sef, fata de care parea ca actioneaza resentimente de ordin politic. Calea Plevnei se deschide surprinzator automobilistului care o uitase pur si simplu. Dinspre Piata Victoriei spre Buzesti apar in sfarsit bordurile. Cateva trotuare devenite impracticabile au renascut din efervescenta bitumului. S-ar parea ca cei care au demarat aceasta actiune sunt bantuiti de remuscarile anilor de imobilism si incearca acum, pe ultima suta, sa dreaga busuiocul. Sau imaginea electorala - nu se stie prea exact. Indiferent care este mobilul, un lucru este cert: ca, in sfarsit, ceva se misca, si acest ceva se simte sub roti si sub pasi. Dea Domnul ca minunea sa tina macar pana la alegeri. (30 iunie 1995)