Punctul pe Y / joi 15 iunie 1995 Nr:

STATUL DE DREPT SI STATUL DE DREAPTA

Evenimentele de acum cinci ani, cu golanii si cu minerii protagonisti ai unor show-uri violente legate intre ele precum actele unei tragedii antice, cu corul de Cassandre jeluind sau blestemand pana in zilele noastre, ni se limpezesc astazi sub forma unei dispute, mai subtile, intre statul de drept si statul de dreapta. 'Fenomenul' Pietei Universitatii a traversat perioada electorala, supravietuind rezultatului urnelor, care a nemultumit o anumita parte a societatii, mai strans legata de trecut ori de Occident, ce considerase ca dupa lungul mars de stanga venise vremea unui viraj hotarat spre o dreapta liberala si conservatoare in acelasi timp. Majoritatea tacuta aprecia insa sensibil diferit lucrurile la ora trecerii catre un sistem destul de nebulos si preferinta pentru un program si pentru niste lideri ancorati in istoria contemporana a 'salamului cu soia' poate fi explicata si prin teama de necunoscut, dar si prin inexistenta premiselor absolut necesare unei politici de dreapta - standard de viata si randament economic, eficienta manageriala. Explozia de violenta din 13, favorizata de grave erori de apreciere (voite sau nu) a fost, intr-un fel, expresia refuzului unui stat de drept rezultat din primul scrutin democratic si tentatia unui totalitarism pe invers, considerat a fi mijlocul cel mai nimerit de a oferi poporului solutia justa. Cu nimic diferita de aceasta mentalitate a fost si demonstratia minerilor, pentru ca o democratie impusa cu forta este la fel de buna ca si o dictatura. Meciul din 13-15 iunie a fost acela dintre doua fete ale aceleiasi mentalitati: intoleranta. Consecintele le cunoastem.