Punctul pe Y / marşi 06 iunie 1995 Nr:

CAPRA DE PE ECRANUL VECINULUI

Recenta victorie a 'mortului neingropat' al televiziunilor romane (sa-mi ierte confratele Cristian Tudor Popescu imprumutul de metafora) ma face sa ma gandesc ca parca niciodata amarul proverb al caprei vecinului nu ne-a caracterizat mai bine filosofia de viata, ca acum, in postrevolutionarism. Ca urmare a demersului facut in justitie de SOTI, popularul post ANTENA 1 a fost obligat sa-si reduca programul cu cele patru ore in care de aproape un an nu mai emitea primul. Satisfactia diriguitorilor acestui simulacru TV, care in ciuda timpului consumat pe banii nostri (pentru ca, desi post privat si mai mult decat independent, acesta emitea pe frecventele si pe instalatiile marinimosului TVR), n-au reusit niciodata sa demonstreze nici cea mai vaga umbra de progres profesional, poate fi deplina: capra lor e moarta, dar nici celei a vecinilor nu-i merge prea bine. Adica e si ea moarta in intervalul amintit, in care acum ne holbam la puricii alb-negru, in loc sa vedem un film sau una dintre interesantele dezbateri programate in ultima vreme.
Aceasta performanta aproape postuma ma face sa meditez la soarta partizanatului orb si a activismului fara argumente. SOTI a aparut ca o anti-televiziune, determinata de interesele de casa ale unei Opozitii ce n-a reusit niciodata sa-si faca demersurile credibile. Si asa a ramas. Acesta este, cred, principalul motiv al falimentului sau, al lipsei oricarei dorinte de a fi ajutat sa treaca peste momentul delicat al 'incetarii platilor'. Lipsa de credibilitate a determinat lipsa de credit. Iar lipsa de credit - reactia tipica de tip 'caprist'.