Punctul pe Y / vineri 28 iulie 1995 Nr:

OMUL NOSTRU DE LA WASHINGTON

Decesul neasteptat al lui Mihai Botez a creat o situatie de criza in diplomatia romaneasca ce este confruntata cu unul dintre examenele sale de maturitate: vizita oficiala a presedintelui lliescu la Casa Alba, programata (dar neconfirmata oficial, inca) pentru luna septembrie. S-au facut si se fac o multime de speculatii pe tema acestei succesiuni si reuniunea din aceasta saptamana, a celor mai importanti ambasadori (sau, mai exact spus, a titularilor celor mai importante misiuni diplomatice) la Ministerul de Externe a sporit calitatea si cantitatea supozitiilor. Reprezentanti ai primelor trei puteri (in ordine: presedintie, guvern, parlament) isi indreapta cu nesat privirile spre fotoliul prin care s-au perindat Aurel Dragos Munteanu si Mihai Botez, cu speranta ca acesta le va aduce consacrarea politica, cel putin prin proximitatea celui mai puternic om din lume care, este la aceasta ora presedintele Clinton. Se vehiculeaza numele consilierilor prezidentiali Negritoiu si Chebeleu, cel al senatorului Vasile Vacaru, ba chiar si cel al ministrului Melescanu desi ratiuni de ordin practic vor face, foarte probabil, ca in perspectiva vizitei, misiunea sa fie preluata de un tehnician - actualul ambasador la ONU - Gorita. Problema succesiunii definitive este una dintre cele mai serioase si aluziile la adresa academicianului Cajal ma fac sa cred ca n-ar putea fi operata - pentru actualul context politic - o alegere mai buna decat aceea a ponderatului, lucidului si influentului sef al federatiilor comunitatilor evreiesti din Romania. Cel putin in sensul unei reciprocitati autentice.