Punctul pe Y / marți 18 iulie 1995 Nr:

NECHEMAT IN ȚĂRÂNĂ

Vestea mortii lui Mihai Botez a fost atat de surprinzatoare pe cat poate fi intamplarea de a te desparti de cineva cunoscut si de a afla apoi ca acel cineva pur si simplu nu mai exista. Disident celebru fara a o dori, pentru ca disidenta sa venea dintr-o adanca convingere intima, Mihai Botez a reprezentat, in politica romana postdecembrista, o speranta: speranta de a reuni in jurul ideii de Romania si nu a unor variante partinice, oameni cu adevarat de valoare si cu prestigiu, si care nu puteau fi suspectati de cine stie ce continuitate de tip ideologic. Din acest punct de vedere el a fost, probabil, cel mai bun ambasador pe care Romania putea sa-l aiba in cea mai importanta dintre natiunile care decid cursul istoriei. Din acelasi punct de vedere - poate ca unora formularea li se va parea cinica, dar nu este - prematura sa disparitie vine in cel mai nepotrivit moment. Peste mai putin de doua luni urmeaza sa aiba loc prima vizita cu adevarat oficiala (respectandu-se adica toate canoanele formale) a presedintelui lliescu la Washington, echivalenta cu o consacrare a statutului sau de partener politic cu drepturi depline. Este un termen limita, pentru ca dincolo de finele acestui an se va intra in etapa electorala si administratia americana nu va mai risca gesturi interpretabile sub forma girului acordat unuia dintre candidati. Mihai Botez detinea, nu doar ca ambasador, toate 'cheile' acestei vizite si era cel mai in masura sa faca in asa fel incat bariera oficiala sa poata fi depasita chiar daca unele dintre ideile sale privitoare la durata si continutul turneului difereau de cele din tara. Nechemat in tarana, el lasa lucrurile intr-un suspans a carui dimensiune esentiala este cine ii va putea lua locul in timp util si cu maximum de eficienta. inclin sa cred ca dintre candidaturile deja vehiculate nici una nu indeplineste conditiile practice.

Viitorul ambasador va fi, probabil, asul scos din maneca Presedintiei sau din buzunarele Executivului.