Punctul pe Y / luni 10 iulie 1995 Nr:

ULTIMATUMUL DE LA COTROCENI

Prezenta conducerii UDMR la Cotroceni pentru a-l soma pe presedinte sa nu promulge legea invatamantului constituie ultimul act al unui program bine pus la punct si aplicat cu minutie vreme de peste patru ani: o campanie de provocari cand mai subtile, cand mai fatise, menita sa justifice in ochii comunitatii internationale actele de nesupunere civica ce au fost anuntate cu acest prilej. De ce a fost aleasa tocmai legea invatamantului ca suport al acestui pas decisiv ? Din aceleasi ratiuni propagandistice: UDMR stie ca unul dintre argumentele hotaratoare in convingerea Europei ca in Romania minoritatea maghiara este persecutata, este tocmai aceasta amenintare cu 'pierderea identitatii culturale'. Nu conteaza ca minoritatea maghiara din Romania nu este, in fapt, preocupata de problemele pe care le ridica liderii sai politici, nu conteaza nici chiar faptul ca aceasta lege depaseste, practic, orice standarde occidentale in materie, conteaza doar ca trebuind sa invete istoria, geografia si romana in limba romana, etnicii maghiari vor fi supusi unui adevarat genocid cultural ! Liderii prezenti la Cotroceni stiu foarte bine ca cererile lor sunt inacceptabile, ca refuzul de a onora o decizie a majoritatii democratice in numele intereselor minoritatii poate constitui precedentul periculos al contestarii oricarei forme de autoritate statala. De altfel, sunt sigur ca ei au mizat din capul locului pe un astfel de refuz ca parte integranta a unui plan care trece in faza exploziva, absolut intamplator, nu-i asa, chiar inaintea rundei decisive de negocieri privitoare la tratatul de baza cu Ungaria.

Audienta de la Cotroceni nu a fost o consultare. A fost un ultimatum.