Punctul pe Y / sâmbătă 28 iulie 2001 Nr: 380

Americanul rau si indianul bun

Un proverb de-al yankeilor spunea ca un indian bun nu poate fi decat un indian mort. Iata ca pe malurile Dunarii proverbul se modifica nu numai in sensul ca indianul e viu si e bun, dar ca de fapt yankeul este cel rau. Aceeasi clasa muncitoare care la Resita scanda 'Jos americanul!', la Galati este pe cale sa se inalte un monument investitorului strain. Care nu este 'piele rosie', ci cafenie, 'e baiat tanar' - cum il caracteriza cu simpatie unul dintre viitorii sai angajati. Simpatie care decurge direct din faptul ca indianul cel bun nu va da afara nici un muncitor vreme de cinci ani. Ei bine, pe mine, daca as fi angajat la Sidex, chestia asta m-ar pune pe ganduri: cum o sa se descurce indianul cinci ani fara sa dea pe nimeni afara si fara sa inchida combinatul? Exista o singura explicatie, deloc imbucuratoare pentru muncitorul roman, obisnuit cu ritmurile lente ale tranzitiei: acesta ne va pune la munca! Va trage de noi sa scoata untul! Indianul acesta parsiv vrea sa castige de pe urma sudorii romanesti. Ceea ce nu e in regula! Pana si chestia cu biserica e dubioasa. De ce tine el musai, hindus sau islamist cum o fi, sa faca o biserica in combinat? Bineinteles, ca sa fie iertat de pacatele pe care are de gand sa le comita. Tare mi-e teama ca legenda indianului cel bun nu va fi de durata. Pentru ca acesta este, in fond, un capitalist odios, ca si americanul de la Resita. El a luat combinatul nu ca sa-l gajeze pe la vreo banca si dupa aia sa stea cu burta la soare la Monte Carlo, cum fac capitalistii romani, ci ca sa-l faca sa produca. Nu va da oamenii afara, dar ii va pune la munca. Si-atunci ce-am rezolvat? Este, intr-adevar, o grava dilema de natura sindicala pe care mi-e teama ca, pana la urma, tot Guvernul va fi chemat sa o rezolve.