Punctul pe Y / joi 13 aprilie 1995 Nr:

CLASA MUNCITOARE MERGE IN PARADIS

Marea majoritate a meciurilor sindicate-guvern au fost castigate, la puncte, de catre sindicate. Aceste victorii ar putea da impresia, pe de o parte, ca dispunem de o forta sindicala autentica, apta sa apere interesele membrilor sai in aproape orice situatie, iar pe de alta ca avem un guvern carcotas care tine banii la tescherea, fiind nevoie sa i se puna sula-n coaste pentru a asigura poporului un trai decent. Pentru ca, si asta este adevarat, o buna parte a populatiei este lipsita de mijloacele necesare unui trai civilizat.

In realitate, fiecare victorie sindicala nu inseamna altceva decat un pas inapoi pe calea reformei si a iesirii din criza, pentru ca satisfacerea revendicarilor ultimative se face cu pretul renuntarii la masurile ce ar putea aduce economia pe calea pietei. Iar fiecare infrangere a guvernului (indiferent care a fost sau care este acela) se cuantifica intr-un nou si periculos avans al demagogiei stangiste si intr-o previzibila ascensiune in topul politic al partidelor reintrupate din fantoma PCR. Contradictia dintre vorbele liberale si faptele comuniste ale epocii pe care o traversam aproape fara busola este flagranta, iar suportul - interesat - pe care fortele politice il acorda oportunismului unor lideri sindicali (pe care-i doare mai putin de traiul sindicalistilor si mai mult de platforma de forta cu care vor negocia viitoarele lor fotolii in formula executiva) constituie o razbunare de dincolo de mormant a raposatului: de a vedea infaptuita, cand nimeni nu se mai gandea, dictatura proletariatului.