Grevele, in general, au rostul lor de echilibrare a tensiunilor dintr-o societate democratica ale carei resorturi nu sunt inca asezate pe fagasele firesti. Deloc intamplator, varfurile de lance ale ofensivelor greviste vizeaza mecanismele transporturilor printre primele. Nu stiu daca cineva Ie-a tinut socoteala, dar cred ca grevele de la metrou detin capul pe afis prin frecventa si prin amploarea revendicarilor. Unele dintre ele intemeiate. Altele nu. Pentru ca, hai sa fim seriosi: lucrul in subteranele metroului, oricat ar incerca sa ne convinga liderii sai, nu se poate compara nici cu cel din minele Vaii Jiului si nici cu cel de pe marile magistrale feroviare, considerabil mai complexe, si mai dure. Simpla apartenenta la cele doua categorii (subteran si feroviar) nu justifica escalada continua a unor revendicari care, pana la urma, au chiar o tenta de neseriozitate. 'Greva spontana' de miercuri avea ca obiect... starea necorespunzatoare a grupurilor sanitare (aduse intr-o stare deplorabila de insisi utilizatorii lor)!
Intinzand coarda dincolo de limitele bunului simt (pentru ca nu stim cate alte categorii de oameni ai muncii beneficiaza de sporurile si de avantajele pe care le au sindicatele de la metrou de pe urma dughenizarii si tarabizarii statiilor) sindicalistii de aici ajung in situatia de a face jocul Puterii: nu numai ca fiecare zi de greva aduce Guvernului economii de sute de milioane in subventii, ba, mai mult, interminabilele conflicte pot constitui pretextul trecerii institutiei din patrimoniul Ministerului Transporturilor, in acela al Primariei Capitalei. De unde ma indoiesc ca se va mai putea smulge ceva.