Punctul pe Y / joi 01 decembrie 1994 Nr:

Amintirea unei Mari Uniri

'Libertatea' are meritul ca inca de prin Martie '90 sa fi publicat o luare de pozitie in care se spunea ca ziua nationala a Romaniei nu poate fi decat 1 Decembrie. Pentru ca, atunci, in 1918, s-a intamplat un miracol: implinirea unui vis care parea sa fie sortit a ramane vis -reunirea tuturor romanilor sub acelasi acoperamant istitutional. Asta in conditiile in care venea dupa o amenintare cu nefiinta sau cu restrangerea intre granitele stramte ale unei Moldove ciopartite. Si, totusi, daca asemenea miracole se intampla o data la o mie de ani, ar mai fi existat o sansa. Sansa repetarii. Sansa introducerii in calendarul sufletului nostru a unei alte sarbatori nationale: 30 August!

Pentru ca, atunci, in 30 August 1991, am fost, poate, doar la un pas de o Romanie Mare definitiva. Daca atunci, dupa puciul de la Moscova, fortele politice din tara si din Basarabia ar fi intuit momentul irepetabil al reunirii noastre intre hotarele firesti ale romanismului. Ca nu a fost asa, tine, probabil, de faptul ca ceea ce n-au reusit o suta de ani de rusificare, au reusit cincizeci de ani de sovietizare. La 20 August 1991, la Chisinau nu mai ramasese mai nimic din clasa politica ce facuse Marea Unire. Se afla acolo doar o agronomenclatura marunta si meschina, decisa doar sa nu piarda sansa privilegiilor proprii, cu pretul instrainarii neamului. Asa incat, pana atunci cand se va intampla o noua minune, sarbatorim, in continuare, amintirea unei mari uniri.