Punctul pe Y / miercuri 26 octombrie 1994 Nr:

Impozitul pe gropi

Daca automobilul mai constituie o distractie in economia de piata, ramane o intrebare retorica. in mod sigur, la actualele preturi el devine insa un lux de care, din pacate, rareori ne putem dispensa. Costa masina, costa benzina, costa uleiul si service-ul, iar, mai nou, costasi politia! Amenzile s-au aliniat la exigentele tranzitiei, facancdu- ne acum sa bagam adanc mana in buzunar, pentru cea mai mtca greseala.

Desigur, se poate spune ca cel care circula corect si atent nu are de ce sa se teama. Nu pentru el sunt facute amenzile si celelalte sanctiuni politienesti. Chestiunea este valabila, insa pentru un sistem ideal: cu sosele fara gropi, cu suficiente locuri de parcare, cu o semnalizare simpla si eficienta, cu o civilizatie a strazii adecvata. Nu este cazul Bucurestiului, din nici unul dintre aceste puncte de vedere. Capitala noastra iubita a devenit un fel de jungla in care supravietuiesc doar cei tari si in care duhul sfant al politistului pogoara doar asupra celor slabi - cu punga sau cu pila... Numai daca nu vrea, politistul nu-ti poate gasi nod in papura si numai daca stai pe loc ai sansa sa nu calci vreun regulament. in cazul de fata, amenzile nu mai constituie un mijloc de stimulare a corectitudinii si disciplinei, ci un nou si impovarator impozit pe dreptul de a trai in acest oras in care, de ani si ani, nu se face nimic pentru a usura viata si misia celor de la volan.