Punctul pe Y / marşi 22 martie 2011 Nr: 3249

Martirizarea dlui Severin

Nu este prima data cand se incearca martirizarea dlui Adrian Severin. Prima data, jurnalisti lipsiti de principii etice - la fel ca si cei de la Sunday Times, doar ca vorbitori de romana - i-au intins o capcana cerandu-i parerea in legatura cu modul defectuos in care guvernarea de atunci - din care dl Severin nu mai facea parte, el aflandu-se intr-o opozitie activa - distribuia cantitatile de hidrogen si oxigen in apa potabila livrata cetatenilor ca fiind naturala si regulamentara. Fara sa fie chimist, instinctul sau de animal politic i-a spus insa ca ceva e in neregula - si chiar era: toate analizele efectuate aratau ca se punea de doua ori mai putin oxigen decat hidrogen in lichidul de la robinete, ceea ce a si atras criticile sale severe.

Tot presa dusmanoasa se afla si la originea debarcarii sale din functia de ministru de Externe, tocmai cand inregistrase un succes notabil cerand iertare Germaniei pentru deportarea etnicilor sasi si svabi in Siberia, lucru primit cu mare satisfactie de administratia de atunci a Republicii Federale. Incurajat, dl Severin era pe punctul de a adresa un mesaj asemanator Italiei, pentru neplacerile cauzate populatiei romane de catre etnicii daci, in timpul celo r doua razboaie purtate in timpul imparatului Traian. Numai ca a intervenit acel interviu in care dl Severin afirma ceea ce era de notorietate: ca vreo cativa politicieni si jurnalisti se aflau in soldea unor puteri straine. Daca politicienii l-au mai iertat, n-a avut parte de un tratament asemanator din partea jurnalistilor cu musca pe caciula care au facut o campanie indarjita pana cand Emil Constantinescu a fost nevoit sa-l concedieze, nu inainte de a-i solicita lista respectiva, ramasa pana astazi in fisetul fostului presedinte.

Campania impotriva dlui Severin nu s-a oprit aici: niste neispraviti de tabloidisti de la un ziar englezesc i-au inscenat un interviu in care, chipurile, el s-ar fi oferit sa faca lobby pe bani pentru o firma-fantoma. Inregistrarile prezentate de jurnalisti poarta de la o posta amprenta falsului grosolan, ele putand fi comparate cu celebra plastografie a scatoalcei prezidentiale de la Ploiesti (rusine, Dinu Patriciu!). Nu este nici o dificultate ca dl Severin sa demonstreze nu doar ca vocea din imprimare nu-i apartine, dar ca aceasta are un accent ciudat, ce nu poate fi regasit in exprimarea sa curenta. Mai mult, banii pe care pretind englezii ca i-ar fi dat, nu se regasesc in declaratia de avere, ceea ce demonstreaza clar ca n-au existat. Ba se mai vorbeste acolo si de o colaborare cu dl Bodu, ori se stie ca asa ceva n-ar fi posibil intre un social-democrat si un popular ordinar. Asa incat dl Severin va cere colegilor sai de la Bruxelles sa pedepseasca cu toata asprimea incercarea acelor mizerabili de a arunca o umbra de suspiciune asupra intregului for parlamentar european. Asa ceva nu poate fi tolerat.

Concluzia trasa de dl Severin este, pe cat de drastica, pe atat de adevarata: „S-a dorit sa se scape de un om incomod.” Au dorit-o si altii, dar n-au reusit. N-or sa reuseasca nici acum!