Din cele opt motiuni de cenzura depuse de Opozitie impotriva Cabinetelor Boc, doar una a fost incununata de succes - cea care a adus, logic, la caderea Guvernului si la inlocuirea acestuia cu un alt cabinet, condus tot de Emil Boc.

Actualul premier va ramane in istorie pentru incredibila sa rezistenta: atacat din toate partile de criza, de Opozitie, de sindicate si patronate, a ramas pe pozitie cu eroism, infruntand vicisitudinile vremurilor si nemultumirea generalizata a populatiei. Il tine in functie vointa de fier a presedintelui Basescu, cel care nu a precupetit nicio smecherie legala pentru a-i asigura suportul parlamentar necesar, inclusiv prin crearea unui partid - satelit, precum si neputinta tot mai vadita a Opozitiei, fie ea si reunita printr-o conventie pre-electorala, de a face mai mult decat show-uri televizate. Aceasta cea de-a opta motiune a fost, poate, si cea mai lipsita de sansa - calculul hartiei indicand cu suficienta claritate, rezultatul final - si imi este greu sa-mi explic insisteta si mobilizarea de forte intr-un moment in care nu se putea schimba nimic. Nici macar ambitia de a fi ea, Opozitia, cea care-l da jos pe premier, atata timp cat informatiile de culise vehiculate cu tot mai multa insistenta indica faptul ca soarta acestuia este deja hotarata la Cotroceni.

Deja, pentru Boc, sefia Guvernului nu mai este importanta.
Ţinta sa ramane sefia partidului, unica sansa de a ramane 'in carti', in caz contrar riscand sa impartaseasca soarta lui Ciorbea, cel care, dupa ce taranistii insisi au reusit sa-l dea jos a fost trimis la ghiseul de reclamatii al PNŢCD-ului. Maurul Boc si-a facut datoria, asumandu-si pentru a 11-a oara o responsabilitate cu consecinte dure si de durata, dand partidului sau o lege care-i permite sa-si puna la adapost oamenii in functii bine platite si sigure, protejandu-i de eventualele 'razbunari' ale unei alte Puteri. Se poate, deci, intoarce la partid, cu binecuvantarea protectoare a lui Basescu, pentru a feri formatiunea de eventualele 'tardari' ale lui Blaga, cel transformat peste noapte dintr-un 'greu' portocaliu intr-un simpatizant secret galben-rozaliu.

Cat despre sindicate, doar de bine: nici nu cred ca era nevoie de un alt Cod al Muncii ca sa dea sentimentul inadecvarii actualei organigrame sindicale la realitatea din strada, unde liderii imbuibati nu mai sunt in stare sa mentina spiritul protestului in oamenii tot mai deceptionati de ineficienta lor. Nici nu e de mirare ca miercuri au fost atat de putini oameni in fata Parlamentului si ca s-au grabit atat de tare sa se intoarca pe la casele lor.

Motiunea a cazut, Codul intra in vigoare - chiar daca Opozitia foloseste si ultima arma a contestarii la Curtea Constitutionala - iar Boc merge mai departe. La el la partid.