Punctul pe Y / luni 14 martie 2011 Nr: 3244

Lectia cutremurului

Cutremurul de vineri din Japonia ne-a readus in memorie experientele de acest fel prin care am trecut si noi. S-au scurs 34 de ani de la marele cutremur care a facut peste 1000 de victime si a pus la pamant cateva zeci de imobile reprezentative ale Capitalei - orasul care a avut cel mai mult de suferit.

M-am aflat, atunci, ca ziarist, in miezul evenimentelor ce au urmat sinistrului din acea seara tragica si cel mai puternic sentiment ramane acela al panicii care i-a cuprins mai ales pe cei care nu mai experimentasera asemenea momente. Țin minte foarte bine si lipsa de metoda, de reguli, care a caracterizat majoritatea interventiilor pentru salvarea celor prinsi sub daramaturi. Imi este greu sa estimez - nici n-as avea cum - cate dintre victimele ingropate sub moloz si-au gasit sfarsitul datorita interventiilor utilajelor, la fel de greu de estimat ca si numarul celor care au murit datorita panicii si a incercarilor de salvare care i-a condus spre zonele cele mai expuse ale cladirilor - in special pe scari.

Cutremurul din Japonia a fost incomparabil mai puternic decat cel din 1977 - 8,8 fata de 7,4, pe o scala care creste exponential - si se poate constata deja ca fata de intensitatea seismului, numarul victimelor ramane incredibil de redus. Secventele difuzate de televiziuni ne arata surprinzatorul calm cu care japonezii au parcurs secundele cutremuratoare si lipsa oricaror semne de panica. Dupa cum la fel de impresionant ramane modul metodic si organizat in care s-a procedat la luarea masurilor de salvare si izolare a focarelor distructive. Este rezultatul unei intense actiuni educative si al crearii de deprinderi corespunzatoare, intr-o tara nevoita sa convietuiasca cu aceasta iminenta amenintare.

Romania este si ea o tara cu grad de risc seismic ridicat. Cu toate acestea, parem sa nu invatam nimic din aceste lectii dure. Educatia antiseismica este inexistenta, exercitiile care se mai fac din cand in cand au un aer de joaca, iar masurile de consolidare a cladirilor afectate de seismele prin care au trecut ameninta sa devina morminte pentru cei care le locuiesc datorita incetinelii extreme cu care sunt consolidate. In 34 de ani doar 100 din peste 500 imobile cu „bulina rosie” au fost consolidate, iar ritmul in care se avanseaza tinde sa duca spre un orizont pe care generatiile noastre nu-l vor mai apuca.

Intre alte pacate de-ale noastre figureaza si acela ca nu suntem in stare sa invatam mare lucru din ceea ce ni se intampla.