Punctul pe Y / marşi 23 noiembrie 2010 Nr: 3175

Singur printre "licurici"

Atunci cand isi exprima filozofia si optiunile fata de fenomenul puterii, Traian Basescu apela la termeni anecdotici. Pentru el Bush sau Blair erau “marii licurici”, fata de care cei mici puteau avea un anumit tip de comportament. Nu unul foarte onorant, dar cel putin unul pragmatic. Intre timp conceptia prezidentiala a evoluat. “Axele” s-au dovedit simple constructii teoretice, iar practica exercitarii puterii l-a condus spre ideea transferului notiunii de “presedinte jucator” in campul international. La Lisabona, Basescu s-a dovedit a fi jucator in terenul anumit pe care marile vedete fac legea. Am asistat, cu un sentiment de jena, la incercarea stangace de a avea o discutie informala, pe picior, cu unul dintre cei mai orgoliosi si mai ranchiunosi colegi de Alianta. Presedintele francez n-a facut nici un efort de a-si masca iritarea si neplacerea de a fi abordat intr-o asemenea maniera, iar atitudinea sa a fost una umilitoare. In primul rand pentru mine, ca roman, al carui presedinte este la randul sau umilit. Unii dintre cei care-l dusmanesc fara rezerve pe Traian Basescu au exultat, s-au bucurat de lectia pe care a primit-o. Pe mine, insa, m-a intristat. Am inteles ca gestul sau, stangaci si neprotocolar, se datora unei prea mari presiuni interioare, dorintei de a lamuri o problema cu consecinte grele asupra compatriotilor sai, pe care s-a angajat sa-i faca sa se miste liberi intr-o Europa fara constrangeri. Demersul sau, blocat pe toate celelalte planuri, avea o singura cale de iesire: aceea a unei discutii barbatesti, de la om la om, fara intermediari si protocol.

Or asa ceva nu e posibil intr-o lume in care segregarea dintre cei puternici si cei mai putin puternici este extrem de dura si de categorica. Nu stiu ce spera Basescu sa obtina de la Sarkozy si in numele caror argumente. Cert este ca n-a primit decat o umilitoare punere la punct. E drept ca, diplomatic, Sarkozy a incercat sa dreaga busuiocul, tamaindu-l cu promptitudine pe cel pe care tocmai il bruscase. N-a fost, insa, decat prilejul de a pune, principial, lucrurile la punct si de a explica de ce intrarea Romaniei in spatiul Schengen in martie nu este o optiune realista.

Iar daca acest lucru se va intampla - si sunt sanse mari - exista un unic vinovat: Traian Basescu. Pentru ca si-a facut iluzia ca in Europa liderilor domneste egalitatea si ca-i poate trata pe “marii licurici” ca pe tovarasii sai. In virtutea acestei convingeri a fortat lucrurile - si in cazul tiganilor si in cel al basarabenilor - cu toate avertismentele primite, incercand sa-i puna pe “colegi” in fata faptului implinit si tragand pentru sine spuza avantajelor populiste.

Imaginea unui Basescu ramas singur, umilit si dezarmat in mijlocul scenei de la Lisabona, cautand cu disperare un liman de care sa-si agate frustrarile, ma va urmari mult timp de acum incolo…