Punctul pe Y / miercuri 17 noiembrie 2010 Nr: 3171

Detasamentul portocaliu de femei

Mai tineti minte creatiile revolutiei culturale din China, din urma cu peste 30 de ani? In special cele din domeniul coregrafiei, ramura de care se ocupa chiar consoarta lui Mao si unde stralucea baletul „Detasamentul rosu de femei”, in care propaganda de partid se impletea strans cu performanta acrobatica, rezultand ceva greu de inteles pentru noi, europenii.
Mi-am reamintit acest tip de spectacol urmarind evolutia de pe scena politica a catorva dintre reprezentantele sexului asa-zis „slab”, ale Partidului Democrat Liberal. Intre acestea, o prezenta aparte ocupa Elena Udrea, care urmeaza sa devina presedintele celei mai importante organizatii a partidului - cea a Capitalei. Doamna Udrea nu are, nici deocamdata, nici mai tarziu, vreun competitor. Candidatura unica este o caracteristica tot mai specifica a partidului condus, nici macar din culise, de Traian Basescu. Candidatura unica a avut PDL-ul si la conducerea Camerei Deputatilor, prin Roberta Anastase. Unica a fost si candidatura Sulfinei Barbu la carma organizarii Sectorului 2 si tot unica a fost optiunea pentru Elena Basescu, ca europarlamentar independent, sustinut de intreaga masinarie de vot a PDL-ului.

Cu aceste persoane si altele asemenea se contureaza profilul unei organizatii politice aparte: „detasamentul portocaliu de femei” al lui Traian Basescu. Tot mai evident acesta apare ca ”arma secreta” cu care presedintele tarii infrunta si controleaza din culise excesele sau lipsa de loialitate a barbatilor din partid. In timp ce liderii cu autoritate ai PDL-ului, precum Blaga, Videanu si Berceanu au fost scosi ca niste masele stricate din gura Guvernului, „maseaua de minte” Elena Udrea si-a pastrat netulburata pozitia. In timp ce opozitia tuna si fulgera impotriva furtisagului la vot al Robertei Anastase, partidul face zid in jurul sau - cunoscand, evident, pozitia „sefului” - chiar cu riscul de a bloca in continuare functionarea Parlamentului si a Executivului, pana la esecul definitiv al acordului cu FMI.

Traian Basescu vadeste o loialitate si un cavalerism putin obisnuit fata de femeile care au trecut prin viata sa (politica). Poate ca singurele cazuri de abandon raman acelea ale duduii blonde, Parvulescu pe nume, pe care ar fi dorit-o ministru al Integrarii Europene in guvernul Aliantei DA - in ciuda crasei sale incompetente si Adriana Saftoiu, pe care a sacrificat-o in favoarea Elenei Udrea, eterna castigatoare a tuturor meciurilor arbitrate de presedinte. In perspectiva acestui tip de comportament, ma indoiesc tot mai serios de valabilitatea ideii exprimate de acelasi presedinte ca n-ar fi venit inca vremea unei femei sef de partid sau de tara. Sunt afirmatii de tipul celor pe care presedintele a demonstrat ca nu da doi bani cand (alte) interese i-o cer, si n-as fi deloc mirat daca sefia organizatiei municipale nu va fi o treapta care sa justifice urmatorul pas spre „succesiunea” lui Emil Boc. Cu siguranta ca Basescu n-a epuizat gama de surprize si de experimente la care supune, cu naturalete, atat clasa politica cat si poporul de la care nu prea se mai reclama in ultima vreme.