Punctul pe Y / miercuri 10 noiembrie 2010 Nr: 3166

Cresterea pretului UDMR

UDMR ameninta cu retragerea din Senat daca nu se clarifica situatia de la Liceul nr. 33 din Bucuresti, unde se pretinde ca procesul de invatamant sa se desfasoare exclusiv in limba maghiara. “Daca in trei zile Guvernul nu ia masuri corespunzatoare pentru rezolvarea situatiei, grupul senatorial al UDMR va analiza oportunitatea participarii in continuare la lucrarile Senatului” - afirma senatorul Demeny.

Nu, nu este nici o greseala. Doar ca asta se intampla fix pe 9 noiembrie, dar in 1990 - adica cu 20 de ani in urma. In rest, pare tras la indigo: partidul etnic are intotdeauna revendicari pentru a caror obtinere ameninta cu retragerea sau neparticiparea.

Daca in urma cu doua decenii UDMR era doar un partid cu ponderea devenita ulterior traditionala, ce nu juca vreun rol practic pe scena dominata de blocul FSN-ist, astazi lucrurile arata cu totul altfel. Acelasi procentaj, ca cel din 1990, ii asigura o pozitie privilegiata prin faptul ca el confera unuia dintre partidele care s-au batut pentru a ajunge la putere, diferenta necesara. Mult-putin, dar fara suportul parlamentar al maghiarilor, PDL ar trebui sa faca pasul inapoi, si sa lase pe altii sa se sacrifice pentru tara. Evident, in 20 de ani, si pretentiile UDMR-ului au evoluat corespunzator. Nu mai este vorba de predarea in limba maghiara la un liceu frecventat de elevi maghiari, ci de modificarea intregii programe didactice, care sa dea posibilitatea etnicilor sa nu se mai complice cu invatarea limbii romane. Dar mai ales, este vorba de punerea piciorului in usa care va deschide calea spre autonomia pe criterii entice, cea atat de draga - din motive lesne de inteles - reprezentantilor acestui partid. Ca sa-si atinga acest obiectiv, maghiarii par capabili de orice sacrificiu, inclusiv retragerea de la guvernare si de la beneficiile acesteia. Sacrificiu cu atat mai mare, cu cat din 1997 si pana astazi UDMR-ul n-a lipsit decat vreo 8 luni de la masa la care se impart bucatele. Adoptarea - indiferent prin ce mijloace - a Legii Educatiei a fost conditia cu conotatii de santaj, pe care i-au impus-o lui Boc ca pret al respingerii motiunii prin non-vot. Ei s-au tinut de cuvant, dar Curtea Constitutionala a ignorat trocul si a aruncat in aer o intelegere cu talc.

Asa, din simpla curiozitate, ma intreb care va fi “pretul” UDMR-ului peste alti 20 de ani?