Punctul pe Y / miercuri 28 iulie 2010 Nr: 3089

Rezistenta la solidaritate

Desi nu ar fi trebuit incluse (de ce oare) in categoria bugetara, companiile care au ca actionar majoritar statul s-au aratat dispuse - la sfatul prietenesc al ministrilor de resort - sa contribuie cu partea echivalenta din salariile angajatilor lor la efortul de salvare a finantelor tarii.

Contributia a fost denumita, elegant, ca participare la constituirea unui „fond de solidaritate”.
Aici ar fi o prima discutie: cu cine? Cu cei carora li se taie din leafa? Nu, pentru ca acestia se afla in aceeasi situatie. Cu statul care, aruncand cu bani in stanga si-n dreapta (dar mai ales in dreapta) a pierdut controlul si striga acum „ajutor”? Probabil ca da... Oricum, a protesta, la acest moment, impotriva unei astfel de decizii este echivalent cu a fluiera in biserica. Unii au acceptat cu resemnare. Altii, insa, nu s-au resemnat. Si au inceput sa faca manevre de degajare. Primul care s-a miscat a fost dubiosul presedinte al Autoritatii Nationale de Reglementare in domeniul Energiei, pe numele sau Lificiu. Traseist notoriu (PSDR - PDSR - P.E. si, in final , PDL) acesta s-a nimerit sa devina, pentru scurt timp, ministru al Mediului in guvernul Nastase, lucru care i-a placut foarte tare fostului dealer de centrale termice de apatament, iar cand a fost mazilit era sa moara de suparare. A facut toate diligentele (inclusiv financiare) posibile pentru a reveni in prim plan si a reusit, sponsorizand la greu ultima campanie parlamentara. Rasplata jertfei patriotice a venit prin numirea sa la sefia ANRE. Unde si-a facut de cap, pactizand cu „baietii destepti” si reusind performanta sa majoreze tarifele cand pretul gazelor si electricitatii scadea peste tot.

Persepctiva de a ramane fara un sfert din leafa l-a ingrijorat pur si simplu (pentru ca leafa ramane in cartea de munca) si a cautat rapid o solutie. A gasit-o la cei de la Bruxelles, cu care se imprietenise intre timp si care, solidari, au transmis la Bucuresti ca lefurile de la ANRE nu se pot taia, pentru ca ar fi, chipurile, sub protectie comunitara!

Vestea asta l-a infuriat pe blandul Boc care a taiat in carne vie: l-a facut pe Lificiu adjunct si a pus adjunctul in locul sau. Care, recunoscator, a lasat-o moale cu Bruxelles-ul.

A doua manevra de solidaritate a venit de la BNR! Dupa ce Mugur si ai lui concedasera sa fie odata in viata solidari cu poporul, a venit ucaz tot de pe la Bruxelles ca nu se poate, ca BNR-ul ar avea un regim comun bancilor centrale, care nu sunt alimentate de la Buget (dar de unde? De la sfintele moaste?) si ca nu se poate taia sfertul de solidaritate. Si Isarescu, saracu’, ce sa faca? Sa se puna rau cu organele? Cu atat mai putin Boc. Sa-l inlocuiasca cu Florin Georgescu? Nu, ca ala a fost pesedist. Asa ca, rand pe rand, e de asteptat ca mai toate institutiile in cauza sa se desolidarizeze, la interventii externe, bineinteles.