Punctul pe Y / marți 06 iulie 2010 Nr: 3073

Lectia inutila a inundatiilor

'Luna de miere' a guvernantilor cu poporul roman pare sa fi luat sfarsit definitiv. Daca intr-un momemt dramatic ca acesta, al inundatiilor, premierul este batut cu oua si rosii, iar presedintele luat la refec de gospodinele de prin satele maturate de ape, e semn ca se intampla ceva. Ceva iremediabil - cu increderea 'maselor' in cei care ii conduc. Si este si firesc pana la urma. Este cel de-al treilea val de inundatii majore si de fiecare data se intampla acelasi lucru, ca tras la indigo: mai intai autoritatile locale sunt luate prin surprindere. Apoi celor centrale le trebuie cateva zile sa inteleaga proportiile dezastrului. Urmeaza obisnuitele vizite de lucru ale demnitarilor, incaltati in cizme de cauciuc si oferindu-le oamenilor imbarbatari. Se trimit apoi cateva transporturi simbolice (pentru televiziuni) de materiale de constructii impreuna cu promisiunea ca nu-i va prinde iarna pe oameni fara acoperisuri. Si intr-adevar se fac cateva acoperisuri sub care nu vrea sa stea mimeni si casele, in diferite faze de neterminare sunt apoi furate bucata cu bucata de catre beneficiari. Pe de alta parte, inundatiile revin ca un blestem exact pe acolo pe unde au avut loc intamplari necurate: padurile au fost taiate si furate in draci, lasand coastele golase la discretia apelor; lucrarile de irigatii si imbunatatiri funciare lasate in paragina au foast demontate bucata cu bucata si carate prin curtile si magaziile gospodarilor plini de initiativa si nederanjati de primari sau de autoritati: oamenii si-au facut casele in luncile inundabile ale raurilor care, blocate de gunoaiele depozitate de aceiasi gospodari pe unde au apucat, s-au revarsat peste tot ce au gasit in cale. Drama inundatiilor este, in acelasi timp, drama prostiei omenesti, a negandirii si abuzului, a hotiei generalizate, a neputintei organizatorice si a jafului organizat la scara mare, prin care banii destinati unei operatini vitale de protectie si regularizare, au fost deturnati spre alte obiective de interes personal sau de grup. Administratia de astazi plateste, meritat, pentru toate erorile comise de cele care au precedat-o si de absenta totala a unei proiectii de viitor. Daca Ceausescu, dupa inundatiile din 1970, a facut ceva - si acest ceva se vede in faptul ca Transilvania n-a mai fost atinsa de diluvii catastrofale - cei de dupa el s-au spalat pur si simplu pe maini nadajduind ca Dumnezeu va fi suficient de milos ca sa-i ocoleasca catastrofele. Dumnezeu este bun, dar nu milos cu prostii si hotii. Ca deobicei, acum se incearca niste solutii care nu vor rezolva mare lucru. Raul este deja facut. Mii de oameni au ramas sub cerul liber, cu agoniseala de-o viata dusa pe apa Sambetei. Am invatat ceva din ce s-a intamplat? Probabil ca nu, la fel ca cei de la care se asteapta acum un ajutor care nu prea mai e de unde. Unicul folos il vor trage, tot ca deobicei, clientii politici care vor primi niste lucrari de urgenta pe care le vor face de mantuiala sau se vor face ca le fac, incasand banii cu constiinta impacata...