Chiar daca motiunea nu va trece (la ora cand scriu acest articol rezultatul nu este cunoscut) ea va ramane in istoria acestor prime doua decenii ca prima motiune de cenzura cu caracter popular.

Daca pana acum motiunile au apartinut unor partide din opozitie, de aceasta data mesajul sau a cunoscut o putina obisnuita acceptare in medii mai putin angajate politic. Niciodata pana acum dezbaterea propriu-zisa nu a fost insotita de manifestari publice de o asemenea amploare. Daca ar fi sa-i numaram doar pe cei vreo 3000 de manifestanti care au inconjurat marti palatul Parlamentului, fara a-i mai introduce in calcul pe cei care au demonstrat in majoritatea oraselor de provincie, descifram lipsa totala de sustinere a proiectului de masuri de austeritate al Guvernului Boc.

Nu cred ca cineva are naivitatea sa creada ca s-ar fi putut trece usor peste dificultatile majore ale acestor momente de cumpana. Guvernul Boc a facut insa doua erori: prima - de a nu tine cont de alte opinii decat ale sale; iar a doua - formula de „solidaritate” imaginata ii sacrifica pe cei multi in beneficiul clientelei politice, la a carei contributie la capusarea administratiei publice PDL-ul nu este dispus sa renunte.

In orice situatie - si daca motiunea reuseste si daca nu - acest guvern pierde. Aproape totul. Dar, in primul rand, increderea publica si speranta ca ar fi mai capabil sa scoata tara din criza.