Punctul pe Y / joi 03 iunie 2010 Nr: 3048

Vladescu: un ministru mincinos!

Puteam sa va mai mintim vreo sase luni - zice cu dezarmanta sinceritate ministrul de Finante - si sa va spunem ca va fi bine. Dar nu va fi - concluzioneaza el, inducand implicit ideea ca actualele masuri de austeritate care au ridicat deja tara in capul Guvernului nu vor fi suficiente si ca urmeaza altele, pana la - vorba lui Seitan - taieri de lefuri de 50-70%!

Declaratii asemanatoare facea, zilele trecute, si ministrul Berceanu, care se referea la „minciunile prin omisiune”. Nu poti sa nu te intrebi ce a generat aceasta criza de sinceritate printre membrii unui guvern care de cand e in functie nu face altceva decat sa se straduiasca in a da populatiei sperante desarte si incredere intr-un viitor destul de intunecos.

N-avem de unde sa stim daca pe respectivii ministri i-a luat pur si simplu gura pe dinainte sau este un demers programat, efectuat la comanda unor specialisti in marketing politic. Oricum ar fi, devine limpede faptul ca acest guvern ne-a mintit si ne minte in continuare - lucru pur si simplu de neadmis intr-o democratie autentica. Si ne mint fara teama ca vor fi penalizati.

Sa revenim insa la mincinosul „nr. 1” al Guvernului: Sebastian Vladescu. Este un ministru cu experienta - a mai indeplinit aceasta functie in timpul Guvernului Tariceanu, reprezentand PNL. A fost remaniat in urma unor neintelegeri avute cu premierul de atunci. A revenit la afaceri, pastrand legaturile cu puterea prin functiile de reprezentant in diverse consilii de administratie sau comisii de privatizare. Nu s-a remarcat prin absolut nimic, in primul sau exercitiu ministerial, decat printr-o agreabila bonomie si prin faima de cuceritor de inimi slabe, avand la activ o spectaculoasa „deturnare” a nevestei propriului sau fin. Cum a intrat in vederile „selectionerului unic” Boc, ramane un mister. Dar, dupa esecul inregistrat prin numirea unui inginer la carma Finantelor (Pogea) oricine putea sa para mai bun. Cu precizarea ca in ograda proprie pedelistii n-au reusit sa gaseasca un candidat valabil, fiind nevoiti sa culeaga un candidat tocmai de la cei mai inversunati inamici. Dar liberalii incepeau sa aiba traditie in a fi abandonati la greu de propriii membri (o mai facuse si Catalin Predoiu, fostul si actualul ministru al Justitiei), asa incat „transferul” lui Vladescu n-a mai mirat pe nimeni. Inca de la inceput Boc a indus ideea ca in postul-cheie al ofensivei anticriza se instaleaza un veritabil vrajitor, capabil sa dea cu ea de pamant. Vladescu si-a inceput mandatul cu cateva miscari de cadre spectaculoase: a adus, pe post de consilieri, un comic vestit al mai multor ecrane si un cantaret! Acestia urmau sa dea un suflu nou ministerului, prin impunerea unei alte imagini decat cea traditionala. Si au reusit sa aduca institutia pe prima pagina a tabloidelor. Nu stim prea bine ce a facut Vladescu pana acum, in afara declaratiilor contradictorii, date cu aerul acela sfatos si atotcunoscator care te poate face sa crezi ca el stie ceva ce nu stii tu. Cert este insa ca nimic palpabil nu s-a intamplat: economia a continuat sa se impleticeasca, aparatul de stat a ramas intact, iar criza si-a infipt bine coltii in nivelul de trai al populatiei. Singurul lucru notabil care a venit dinspre Vladescu a fost lipsa sa de ingrijorare in legatura cu o posibila remaniere. N-au decat - a putut el sa spuna - aproape fericit sa se intoarca la traiul sau de epicurian iubitor de femei frumoase si masini rapide (din care detine veritabile colectii).
Ce ne ramane? Nimic altceva decat sa aflam de la Vladescu si alte adevaruri dureroase, ca de mintit nu mai are de ce sa ne minta.