Punctul pe Y / vineri 14 mai 2010 Nr: 3041

Deficitul de sinceritate

Desi nimeni n-a spus-o inca, cu glas tare, este clar: taierile dure de lefuri si pensii sunt definitive, nu temporare! Sa nu-si inchipuie cineva ca daca peste vreun an economia va incepe, totusi, sa se miste, se va reveni si oamenii isi vor primi salariile si pensiile pe care le mai au azi. Guvernantii nostri dau ceasul istoriei si al civilizatiei in urma cu vreo zece ani. Nu cred ca Romania post-comunista a mai trecut printr-o situatie atat de grava din timpul guvernarii taraniste, prin 1997, cand inflatia a explodat si leul a fost pus practic la pamant.

Asa ceva se intampla si acum. De ce? Este foarte simplu: nivelurile de salarizare si de pensionare la care s-a ajuns nu au avut nici o legatura cu economia reala. Ele au fost rezultatul unei suite de masuri populiste luate succesiv de guvernele care s-au perindat la putere, incluzand de fiecare data un consistent procent de mita electorala. Desi era limpede ca economia duduia doar in capul lui Tariceanu, care confunda esapamentul motocicletei sale cu functionarea motoarelor din industrie, s-a ajuns pana la aberanta propunere de dublare a lefurilor unei categorii - e drept, dezavantajate - fara a se tine cont de resurse si de urmari. Cum poate fi catalogat parlamentul care a votat in unanimitate aceasta lege (si presedintele care a validat-o), decat ca fiind format din persoane iresponsabile.

Rezultatul iata-l: in loc sa aiba lefuri duble, dascalii le au cu un sfert mai mici! Si, alaturi de ei, toti bugetarii obligati sa suporte colectiv aberatia celor care au umflat aparatul de stat pe criterii clientelare, dincolo de limita suportabilitatii. Pentru ca, daca sectorul privat, care functioneaza dupa legile pietei, a fost obligat sa se reformeze din timp in acord cu realitatea economica, sectorul public si-a permis sa fie indiferent la mecanismele acestuia si sa defileze intact pana la momentul imploziei. Daca ar fi fost o firma, Statul S.A. ar trebui declarat acum in faliment, iar administratorii sai trimisi acasa. Acest lucru nu este, insa, posibil. Chiar daca managerii sai sunt dovediti cu prisosinta ca incompetenti, chiar daca de un an si jumatate ei se ocupa de toate bazaconiile (modificarea Constitutiei, lustratie, etc.) in loc sa umble la motorul gripat al sectorului productiv. Aceasta intarziere este cu atat mai paguboasa cu cat masurile care se iau acum - desi ar fi trebuit aplicate cu un an si jumatate in urma - sunt in mod evident insuficiente pentru a redresa situatia. Un alt lucru pe care ei nu-l spun cinstit, „romanilor” care i-au votat, este ca acesta este doar preludiul si ca etapa a doua va veni in mod obligatoriu cand si banii din aceasta transa FMI se vor fi cheltuit in acelasi fel ca pana acum. Majorarea TVA si a taxei unice nu vor intarzia mai mult de finele acestui an, iar atunci dezastrul va fi total. Iar lipsa de sinceritate va fi cu atat mai scump platita.